Articole despre patura

Da, pătura aceea subțire și ieftină pe care ți-am cumpărat-o în dar de chirie nouă, în vremea când eram studentă. E pătura încărcată cu dragoste, apoi cu certuri de tineri în plin proces de maturizare, cu pasiunea a doi oameni nebuni unul după celălalt, cu speranțele lor pentru un viitor …

Valurile erau singurele care se auzeau. Mai strigau uneori pescărușii în aerul rece. Ocazional. Zorii de abia trecuseră și cerul era între gri și albastru. Nemișcare și liniște. Aerul curat și pătrunzător te încărca cu energie. Stătea înfofolită în pătură, cu o pereche de șosete groase, colorate, semi-ghemuită pe canapeaua …

Pe trupul tău gol, ascuns sub cearceaf, s-ar vedea semnele oboselii. Te-am abandonat, neterminat. Mă priveai de după șuvițele căzute pe față și suspinai. – Vreau să simt și eu! Prezervativul mă irita. Când l-am scos, l-am aruncat nervos, gol, cum era. Goliciunea lui mă enerva. De ce puteam să-i …

Urcasem în trenul de București – Suceava pe la ora zece noaptea. În zori, aveam să ajung la capăt, iar perspectiva unui drum năucitor nu-mi producea decât disconfort. Alesesem vagonul de dormit după îndelungi ezitări. Prețul biletului nu era chiar la îndemâna unei muritoare învățate să călătorească adesea cu trenul …

nu cântați cu gura plină încă, nu cântați până la capătul plămânilor, tocmai și-a ridicat plapuma peste nasul înroșit, a aruncat și-o pătură pe picioare, într-un apartament care strânge- o cămașă cumpărată pe apucate, nici după xanax nu cedează strânsoarea cum n-o să cânte de una singură despre o dragoste …

Povestea nu începe cu „a fost odată”. Deși în istoria lor personală ar fi putut încăpea tot atâtea dăți ca în a oricărui altuia. A fost odată o copilă albă, nescrisă – ea. Odată, un ștrengar naiv, cu mâini prea lungi și genunchi de-o curățenie îndoielnică – el. O dată …