Articole despre oras

”Nici tu nu ești căsătorită?”, m-a întreba tipa de 35 de ani, cu un ton conspirativ-nostalgico-”dacă nici anul ăsta nu mă mărit, am trăit degeaba”. Mie, una, vârsta de 35 de ani mi se pare copilăria vieții de femeie. Cred că de abia pe la 30 începi să ieși din …

mă deprimă femeile. mai bine zis, mă scot din minţi. mă bagă în boală deprimările lor. frate, când se deprimă o femeie, începe planeta să se învârtă invers, timpul se aglomerează într-o secundă şi stă aşa, gata să se spargă, până-i trece muierii toana. e colosal ce se întâmplă cu …

Toată lumea care călătoreşte cu mine din străinătate spre ţară ştie că vreau: – să nu mai plece avionul din vina lor, nu a noastră; – să pierdem legătura în escală din vina lor, nu a noastră; – să vină zăpada, să erupă vulcanul, să dea buzna norul, să intre …

Nu l-am perceput niciodată pe Panait Istrati ca pe un scriitor romantic. În şcoală, pe când buchiseam la “Ciulinii Bărăganului”, admiram capacitatea senzorială pe care o au încă descrierile sale: cea de a te face să vezi cu ochii proprii ceea ce el, scriitorul, îţi descrie în cuvinte, litere, silabe. …

Înțeleg, acum, că prea târziu mă întorc acasă. Prea târziu mă întorc cu adevărat. Prea mult timp mi-a luat să pricep greutatea acestui cuvânt, valoarea și toată însemnătatea trăirilor pe care numai acasă le încerc. Eu am plecat devreme de acasă, mult prea devreme. Am plecat tot mai departe cu …

Voia să facă duș. Toată ziua alergaserăm suflet în suflet prin orașul nădușit și, în sfârșit, sufocat de căldură. ”Ce salopetă frumoasă ai”, i-am spus, fericită de frumusețea ei. ”Ți-o dau ție. Să îmi dai doar ceva în care să mă schimb, ca să pot pleca”. Era atât de entuziasmată …

Astăzi, mai mult ca oricând, se vorbeşte despre ruşinea de a fi român. Ştiu români care spun despre ţara lor că s-ar numi Rromânica, usca-li-s-ar mâna pe condei. Eu consider că nu ai nici un drept să terfeleşti numele ţării tale. Printre Cele zece porunci este una: Cinsteşte pe tatăl …

De fiecare dată când mă întorc în satul copilăriei mele, mă cuprinde o stare ciudată, o nostalgie blândă amestecată cu euforie. Am sentimentul unei întâlniri reale cu poveștile mele, care toate vin din perioada aceea. Numai că întâlnirea nu are loc niciodată! Lumea pe care o port în mine, ca …

Ai 75 de ani, eşti singură, la pat, în grija cuiva care mai târziu se va bucura de casa ta. Ţi s-au dus anii, viaţa a trecut. Singură, la miez de zi şi noapte, îţi depeni amintirile. Ai avut șansă, peţitorii n-au lipsit. Eraţi doar tu şi mama ta. Tatăl a …

Călătoriile au în ele întotdeauna un iz de nostalgie, de căutare, de înţelegere. Un gând nechemat te duce pe acele căi ce îţi pot releva înţelesuri. Despre oameni, întâmplări, vise sau mirări. Drumurile mele mă poartă întotdeauna prin civilizaţii, istorii, culturi, dar, mai mult decât atât, prin mine. M-au purtat …