Articole despre optimism

Îmi este greu să descriu ce simt. Din ce în ce şi mai greu să accept realitatea de care ne lovim zi de zi. Totul s-a transformat, nimic nu mai este, nimic nu mai există… Vreau să… …mă întorc în timp. Regăsesc rafturile trecutului. Sunt prăfuite, roase de ani. Găsesc …

Universul reclamelor TV difuzate în România este unul paralel. Cu realitatea, vreau să spun. Un univers locuit de făpturi pure, imaculate în intenţii şi fapte, plutind în atmosfera rarefiată a perfecţiunii (sau per-ficţiunii?). Fie că este vorba despre un creditor care sună după o datorie, despre o mamă depăşită de …

Mi-au spus că „speranța moare ultima”, că „nimic nu e pierdut” și că „niciodată să nu spun niciodată”. Când cele mai negre gânduri îmi dau târcoale, îmi încleștez dinții și îmi înfig unghiile în carnea albă a speranței. Este o luptă continuă cu mine și cu firea mea de învinsă. …

Un tată, patru fiice, patru gineri, patru tipuri de probleme actuale – aceasta este „încărcătura”  care va produce adevărate explozii de râs, în scene de un comic irezistibil. Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu? – o savuroasă comedie franţuzească, doldora de gaguri care ne amintesc de Louis de Funès …

Stop! Asta am simțit că trebuie să spun la un moment dat în viață, când am conștientizat că, în loc să fac inventarul binecuvântărilor ce mi-au fost dăruite cu generozitate, eu mă încăpățânam să fac inventarul problemelor. Atunci am pus pe cântarul înțelepciunii bucuriile și nefericirile din viața mea și …

Am o mare problemă cu optimistul de serviciu sau cu cel din datorie. Cel care spune, mai devreme sau mai târziu, „o să fie bine”. Ca şi când nu e suficient, ţine să şi sublinieze: „nu se poate altfel!”. De asemenea, constat că încep să manifest o intoleranţă la enunţurile …

Îţi mulţumesc că ai plecat, că m-ai părăsit într-o zi de primăvară, caldă, obraznic de însorită, ca toată înverzirea, înmugurirea şi înflorirea aia timpurie, le-am simţit ca pe un pumn în stomac, ca pe o nedreptate. Şi ploaia de lacrimi, ploaie caldă, insistentă, pătrunzătoare, care nu-şi găsea oprire, care nu-şi …

Mama zice că eu aş fi în stare să mă împrietenesc şi cu o piatră. Probabil spiritul meu de adaptare şi capacitatea de a găsi în oameni ceva bun, chiar şi acolo unde „bun” nu e la suprafaţă, nu e vizibil, m-au ajutat mereu să-mi fac prieteni peste tot. N-au …

Trasă prin inel. Așa era silueta mea odinioară. Nu aveam nevoie de haine care să ascundă acumulări nedorite, iar criteriile de care țineam cont atunci când îmi achiziționam piese vestimentare erau altele decât acum – preț, calitate, modă. Acum, criteriul de bază este dimensiunea, mai exact capacitatea de a ascunde. …

Un articol de-al meu, o povestioară, nici nu ştiu cum s-o numesc, a avut un succes nesperat pentru mine şi m-a pus pe gânduri. Dacă oamenilor le-a plăcut e probabil că s-au regăsit în el/ea, au trăit o bucată din viaţă interpretând una dintre părţi. Şi cred că nu le-a …