Articole despre octombrie

Octombrie. Peste tot. Covor de frunze uscate cu nervuri aspre, la vedere, ca nişte palme cu riduri. Încearcă să meargă printre ele, să nu le atingă, nu care cumva să se molipsească de la uscăciunea lor. În aer pluteşte iz de păsări. Sunt doar porumbei ce lasă în urmă miros …

E iarăși, octombrie; lumina zilei își pregătește anuala obișnuită ieșire din scenă, tot mai des, tot mai devreme. Cârtiți, voi toți aceia care iubiți arșița verii, nisipul dogorind sub tălpile goale și sutele de trupuri lenevind pe plajă – știți oare, ce frumusețe tulburătoare ascund marea și valurile toamna? Lamentați-vă, …

Octombrie. La semafor, un vânt jilav aduce miros de crizanteme și mă pomenesc invocând ploaia. Ploaia aia plumburie, rece, care îmi șfichiuiește pielea, doar-doar va domoli suferința din suflet… Cu fiecare nouă palmă încasată de la viață, mă afund mai adânc în pasiunea sălbatică pentru tine. Te-am așteptat zilele astea, …

“The roads gleam towards you The oceans beckon towards you A beauty beyond the lapping waves…” –  The Long and Winding Road, The Silver Beetles (Drumurile își întind spre tine sclipirea/Oceanul se îndreaptă spre tine/ O frumusețe dincolo de valurile care te cuprind…) M-am născut într-un ianuarie. De februarie nu-mi …

Mai știi cum mi-ai deschis ușa zâmbind, trăgându-mă ușor de umăr în încăpere? Mi te imaginam bătrână, cu părul vopsit, într-o încercare de a ascunde doliul, prea timpuriu și prea crud. Dar tu aveai doar 17 ani! Mi te imaginam gârbovită, însă tu erai dreaptă și înaltă, cu zâmbetul ascuns …

 – Suferința vine în valuri. Învățăm să urâm când suntem folosiți. Când devenim unelte în construirea fericirii altei persoane, iar după utilizare suntem puși cu grijă deoparte. Ura noastră devine energie întunecată, care oprește din curgere liniștea și fericirea celui care ne-a folosit. Eliberăm o putere malefică care distruge întâi corpul …

Pe 7 e ziua ei. Octombrie e luna ei. Și începutul meu în lume e tot al ei. Îi aparține. Pentru că venirea mea aici e facerea și prefacerea ei. Mama. Plec de la ea acum câteva zile și peste teancul de cărți de lângă fotoliul ei văd o foaie …

Urcasem în trenul de București – Suceava pe la ora zece noaptea. În zori, aveam să ajung la capăt, iar perspectiva unui drum năucitor nu-mi producea decât disconfort. Alesesem vagonul de dormit după îndelungi ezitări. Prețul biletului nu era chiar la îndemâna unei muritoare învățate să călătorească adesea cu trenul …

2000 şi-un pic  Ianuarie plângea nebună iarna sufletului meu de gheaţă, La fel ca scuza dintr-a unui vechi roman prefaţă.   Februarie m-a prins strângându-mi vise şi iubiri drept soare, Căldura lor mi-am transformat-o brusc în închisoare.   În Martie, i-am spus că îl iubesc ca mâna-mi dreaptă, care scrie, …

Mere… Îmbujorate feciorelnic, cu miez pârguit şi mustind a sevă dulce, puzderie de mere odihnesc sub soarele molatec, de octombrie. Adie obosit, o boare abia simţită ce împrăştie-n lumina caldă şi aurie a amiezii, parfum lipicios de flori amorţite şi de rod copt, parfum ce-mi aduce-n suflet jar de dorul …