Articole despre obligatie

De spaimă! De frică să nu stricăm ceva atât de frumos așezat, de atâția ani încoa’ (mulți, că aproape le pierd șirul)… De teamă să nu simt, așa cum în psihologie am citit eu, că ne lăsăm pe-o ureche, atât femeia, cât și bărbatul, odată ce ne-am pus pirostriile… De …

Ioane, Petricăăă, ia veniţi, mă, încoa’ să vă spună baba ceva! Ce credeţi, mă, băieţi, că faceţi voi? Oare nu vă crapă obrazul ăla de ruşine? Câţi ani au trecut de când v-aţi luat proastă în bătătură şi o lungiţi aşa că vă convine să găsiţi mâncărică pe masă şi …

Azi am hotărât să văd din nou Montmartre. Cobor din metrou la staţia Blanche, dar o iau pe altă stradă decât de obicei. Mi-e gândul la o cafea pe terasa unei cafenele, ȋn ciuda vremii ploioase. Deocamdată, te poţi plimba şi fără umbrelă. Merg ȋn sus, pe o stradă îngustă, …

Aceasta nu este o scrisoare de dragoste, ci, probabil, dragostea pusă-ntr-o scrisoare. Are un defect, major: nu e scrisă de mână. Însă fiecare literă a fost atinsă de mine, nu doar cu degetele, ci şi cu ochii, cu inima, cu raţiunea şi cu conştiinţa că este doar o sticlă aruncată …

2007 a fost un an de tristă amintire pentru pădurile româneşti transformate în cărţi: copacii care au supravieţuit masacrului din acel an îşi amintesc şi acum, înfioraţi, clipa în care cel mai falnic stejar pomenit vreodată a fost tăiat şi trimis cu forţa să ajute la publicarea uneia din cele …

asta nu e o poveste cu happy ending dacă aștepți una, oprește-te din citit E opt fără un sfert. Lorena se duce să cumpere pâine. Lorena nu își aduce aminte niciodată ce se întâmplă din momentul când iese din casă și până ajunge în fața vânzătoarei. Străzile se succed cu …

Așa a fost. în cea mai tristă periodă din viața mea făceam cea mai veselă emisiune pentru copii. Au fost vremuri în care câștigam 300 de euro și gradinița Mayei costa 250. De euro. Nu mă întrebați cum m-am descurcat. Nimeni nu a știut cu adevarat cum au stat lucrurile. …

Dimineaţă nebună de cu zori, alergătură, cozi pe la ghişee, funcţionari plictisiţi, acri sau seci ca pereţii goi, de nepătruns în micile lor răutăţi, priviri piezişe, zâmbete ironice şi satisfăcute la fiecare hârtie răsfoită pentru care te vor mai pune să faci încă un drum, două sau şapte până poţi …

Hai să trăim, ne învaţă înţelepţii. Hai să zburăm, să ne înălţăm, să ieşim în oraş cu mult fard pe faţă, să ne împrietenim cu oameni coloraţi, să ne uităm necazurile acasă, să dansăm chiar dacă avem picioarele şi sufletul anchilozate. Trebuie să trăim, trebuie, zic ei, zâmbind superior, trebuie …