Articole despre oameni

Mi-e rușine. Mi-e rușine că trăiesc într-o țară în care prim-ministru, chiar și interimar, a putut fi gen.dr. Gabriel Oprea. Pentru că gen. dr. Gabriel Oprea nu este nici general, și nu este nici doctor, în înțelesul originar al acestor două mari și chiar nobile îndeletniciri. Întâi, Armata. Prin ce …

Una din caracteristicile lui Homo Sapiens este predilecția și tendința la socializare. Pare că specia noastră se trage din niște maimuțe care petreceau multă vreme împreună la puricat, mâncat de frunze și arătat una alteia curul. Spre deosebire de neanderthalieni, de exemplu. Cumva, această trăsătură a noastră s-a dovedit în timp …

În gimnaziu şi liceu, am avut doar profe de română nevizitate de har, care au încercat să ne transforme în automate de învăţat şi redat comentarii literare. Fără strop de atractivitate. Ni s-a vârât pe gât studierea literaturii ca disecţia unui cadavru. Ori ca admiraţia tâmpă în faţa unui borcan …

Am învățat o lecție de agățat în cuierul de pe peretele din fața ușii de la intrare, s-o mai îmbrățișez cu privirea când intru în casă deznădăjduită. O lecție despre oameni în general, căci nu mă refer doar la iubirea din cuplu. O transform în cuvinte căci, poate… cineva aici …

Știi de câte ori te-am căutat printre pagini? Cum mi te-nchipuiam cugetând efemer și punând preț pe nimicuri? Cum după fiecare noapte, în care în miimi de secundă te-aș fi zărit, mi-ar fi crescut zile în loc? Cam în câte brațe m-oi fi căutat tu… Știi noaptea aia fragedă și rece? …

Nu demult, scriam despre drumuri. Despre regăsiri. Regăsirea de sine. Scriam despre ploi. Despre faptul că ele ne obligă să deschidem umbrela sau să luăm decizia de a deschide brațele și a închide ochii. De a primi ploaia zâmbind, fără să ne gândim. La capătul ploii se poate naște curcubeul. …

Detest să mă fixez sau să mă – cum ar veni – specializez. Ce e aia specializare până la urmă? În presa scrisă nu cred decât într-un lucru: în textul bine documentat, dar mai ales bine scris. Nu știu cum se face, habar n-am cum să scrii bine, probabil că …

Stăteam sub viţa bătrână şi îl ascultam. El privea paharul cu picior şi-mi spunea că un pahar mai merge. Că aşa îi spusese doctorul. ”Un pahar pe zi merge”. Îl inspira vinul, între două înghiţituri îmi povestea. Oameni, locuri, fapte. Toate îl inspiraseră. Se jucase toată viața cu ele, inventând poveşti. …

Oamenii se-mpart în optimiști sau nu, după cum în egală măsura îl au pe Dumnezeu ori nu… Eu, la-nceput, februarie, la sfârșit. Ea calcă mărunt. Un braț lângă măicuța tânără, celălalt sprijină peretele turcoaz rece, al unui spital. N-ar fi venit, dar tusea ce-o însoțește de ceva vreme o supără. …

Poate că o să ți se pară un pic creepy, dar mie, când eram mic, îmi plăcea să merg la-nmormântări. Îmi plăcea e destul de puțin spus, adoram, de fapt. Dar nu era doar mersul acolo. Cel mai tare îmi plăcea faptul că puteam să plâng în voie la înmormântări. …