Singura luptă pe care am pierdut-o
Când l-am văzut intrând pe uşă cu privirea pierdută şi mişcările dezordonate, am simţit că ceva rău se întâmplase. Ceva îngrozitor, dacă reuşise să-l doboare pe el, ditamai omul, ditamai bărbatul. Bărbatul meu. Şi m-am panicat şi eu. Şi mi s-a făcut frică. Aş fi vrut să fug. Înapoi, în …