Articole despre noroi

Nu-mi amintesc un timp mai frumos pe care să îl fi trăit! Ce transformări  interioare, ce întâlniri, ce trăiri, ce prilejuri! E viață în cel mai intens sens al cuvântului. Bucuria asta e despre cum să împarți și să primești lumină. Despre cum să lași oamenii să intre prin porțile …

Se apropie Crăciunul și ar fi cazul să o lăsăm mai ușor cu mantrele și tantrele, să mai cugetăm și politicește corect, între două sarmale. Fătuca asta din ceramică mi-a făcut un semn de pe raftul cu ornamente al unui magazin din Toulouse. Doar mie? Nu mai era nimeni în …

După fiecare serbare de sfârșit de an școlar, drept răsplată pentru coronița câștigată, primeam de la părinții mei un cadou. Întotdeauna ceva care „să-mi folosească”. De cele mai multe ori au fost cărți. În clasa a III-a însă, am primit un ceas de mână. Frumos ceas, cu cadran vișiniu și ace …

În sfâşit, m-a găsit şi pe mine norocul! Că până acum zici că am locuit în vreun labirint și norocul nu era prea isteț… Dar, acum, ce mai, bine că m-a găsit – am cunoscut bărbatul perfect! Bun, blând, cu simţul umorului, atent, înţelegător, fidel, iubitor, frumos şi asortat impecabil …

Dintotdeauna mi-a plăcut ploaia. Mi-a bătut în streaşina casei părinteşti, o auzeam de când mă ştiu… încă dinainte de a realiza că e ploaie… Atunci când anotimpurile se succedau în mod firesc, aşa cum învăţasem la şcoală, ploile erau bine venite oricând. Cum era pe atunci? Ploaia de primăvară era …

De felul meu, eu sunt un exemplar blând. M-am născut cu împăcarea între măsele, diplomatul de serviciu şi acasă, şi la muncă, cu totul şi cu totul pentru comunicare, explicare, pace şi înţelegere. Mai aprigă din fire, mama ne boscorodea strașnic din orice, drăcuia ca un birjar, ne pocnea rapid …

Trăim dezintegrat. Trăim haotic și accidental. Trăim, de fapt, așa cum am ales să credem. Că viața vine de pe un pietroi care-a zburat miliarde de ani prin cosmos și-apoi s-a-nfipt cu flăcări și cu urlete, ca-ntr-un adevărat orgasm planetar, prin pădurea Tunguska sau mai știu eu pe unde. După …

Zilele astea înțeleg grija familiei… despre junglă era vorba și despre oameni și sentimentele lor, despre cum vor lovi indiferent cum și de ce vor vrea s-o facă. Unii, numai pentru că au auzit ei și așa e. Știi cum e să taci și să faci? Niciunul n-a-nvățat pentru altul …

Vînătorul și cîinele său îmbătrîniseră împreună. Trecute erau zilele cînd cutreierau pădurile și se întorceau acasă fericiți, plini de noroi, sînge și mirosind a praf de pușcă. Cîinele mergea greu, vînătorul, și mai greu. Boli mai necruțătoare decît bătrînețea îi măcinau pe amîndoi, iar sfîrșitul era o chestiune de timp. …

Mă revolt cu demnitate pe femeile naive care își plâng de milă în batiste după ce bărbații lor au făcut din ele cârpe de șters pe jos, le-au băgat apoi în noroi, le-au tăvălit timp îndelungat, apoi le-au aruncat în stradă (metaforic), la făcut oameni de zăpadă. Mă revolt pentru …