Articole despre nevoie

Îmi pare rău că ne-am certat! Să mă ierți, iubitule, că nu te pot împărți cu altele, chiar dacă spui că sunt doar prietenele tale! Iartă-mă că țin la tine după doar câteva momente intime, în care am căutat cu însetare dragoste, atenție, gingășie, în fuga de singurătate. Mă consideri …

Oricât ne ferim în ultimul timp să recunoaştem – clădind în acest scop adevărate sisteme filosofice aflate în echilibru instabil – femeile au nevoie de bărbaţi şi invers. Asta nu exclude faptul că putem, foarte bine, trăi unii fără alţii. Evident, că putem. Dar nevoia rămâne. Strivită între „puterea” femeii …

Știi acele zile în care te trezești si nu ai chef să îți lași izmenele deoparte, să faci duș, să îți schimbi tricoul și să ieși în lume? Acele zile sunt triste și le credeam demult apuse. Se pare însă că sunt vii. Nu îmi mai place lumea mea. E …

Consimţim, în joacă, femei şi bărbaţi, la o riscantă înşelătorie când vine vorba de alegerea partenerilor: pretindem că ne plac mai mult cei foarte diferiţi de noi, bazându-ne pe principiul atracţiei contrariilor care se verifică doar în fizică, dar foarte rar în relaţiile de cuplu. Este adevărat că diferenţele stârnesc …

Să tac şi să ascult. Să deschid ochii şi să privesc. Să ies din inerţie şi să trăiesc aşa cum vreau. Să mă bucur de un zâmbet, de un compliment, de o rază de soare, de un sfat, de o veche sau nouă prietenie, de o glumă bună, de o oră …

Viaţa este de multe ori imprevizibilă, dar tocmai ăsta e, poate, farmecul ei. Numai că, de la un timp, încerci să te sustragi acestui „farmec”, să fii mereu cu un pas înainte şi să nu te prindă, cumva, vreodată „cu pantalonii în vine”. Cel puţin asta este declaraţia de intenţii …

Detest sentimentul acela că n-am înțeles nimic. Senzația aceea că m-am ascultat doar pe mine, că m-am auzit doar pe mine, că am privit imaginile acelea inexistente create doar de mine, că am ignorant totul cu bună știință, dintr-o nevoie de apartenență la ceva și umplere cu ceva, că am …

Știi că eu n-am fost niciodată mică? Nu râde, că nu glumesc, eu m-am născut deja mare. Am fost genul ăla de copil precoce, care se ridică în picioare înainte să-mplinească un an și vorbește de la bun început fără să stâlcească cuvintele. De fapt, singurele vorbe pe care nu …

La început când nu-l cunoşti, ţi se pare, în mod firesc, misterios, iar acest aspect te învăluie într-o atmosferă de basm, te simţi prinţesă, iar zâmbetul e întotdeauna răspuns la întrebarea lui. La început te curtează, în modul lui timid şi fâstâcit sau din contră, hotărât, persuasiv, încearcă să afle …

Am impresia că ne cam încurcăm unul pe altul. Cred că am dezvoltat o dependenţă bolnăvicioasă faţă de tine şi tot eu trebuie să găsesc remediul. Atitudinea ta mă doare şi îmi produce nesiguranţă, pentru că realizez falsitatea cuvintelor spuse până acum. Nu mă poţi minţi la infinit şi nici …