Anotimpul inimii
Rătăcesc pe poteci, prin pădure, cât să-mi clătesc mintea şi să sfârşesc o toamnă pârjolită, înecată-n fum şi lacrimi. Parcă prea multă tristeţe mă încearcă zilele astea, prea multe amintiri, prea multă moarte venită ca un oximoron dureros: moarte din dragoste de viaţă. Câteva frunze obosite şi trecute prin dorurile …