Articole despre nefericire

Adu-mi sticla mea cu iluzii, femeie, să mă îmbăt din nou, să uit cum treci ca o vacă bătrână prin casa asta de praf, cum îți atârnă ștreangul cărnii în jurul oaselor fără putere, cum gâfâi mergând și te ții cu mâna de inimă, urâto, uite cum te reverși cu …

 Am scris de Ziua Mondială a Scriitorului o  poveste alegorică despre soarta acestui altfel-de-om, prins între real și ideal, într-o zonă a esențelor nematerializate, din care aduce Trăirea în forma ei pură, materializată prin Cuvânt, care poate fi Blestem sau Binecuvântare. Din lumea sa de misterioase sonorități, el vă salută …

Suflete plouate se plimbă în gări părăsite. Trag după ei geamantane pline cu amintiri și clipe de fericire. Au adăugat acolo și tristețile, frustrările și dezamăgirile lor. Și-au acceptat, într-un sfârșit, viața așa cum e ea. Și-au adunat în bagaj toate visele și au plecat în grabă să prindă trenul …

”Era acea sete care se adunase în corpul nostru de foarte mulți ani. Cuvinte în lanțuri pe care nu le puteam rosti decât pe buzele visărilor noastre. Totul era înconjurat de miracolul verzui al corpului tău, ce peisaj pitoresc! Înlăuntrul formelor tale, atingerea mea, murmurul apelor mele înfiora genele florilor. …

„Trebuie să fie așa și să facă așa… trebuie să arate așa și pe dincolo… trebuie, trebuie, trebuie” Așa sună iubirea în jurul meu. Și dacă nu mai trebuie să fie, ci trebuie să fim, să facem? Dacă adevărata iubire se ascunde în noi? Poate că, dacă am învăța să ne …

Nu-i mai era frică de nimic și de nimeni pe lumea asta. În afară de un singur lucru. Îi era frică să nu rămână singură. Orice, numai fată bătrână să nu ajungă. Cu frica asta în măruntaie, își făcea periodic socotelile cu precizie matematică, încercând să se convingă de fiecare …

Ia aminte: fericirea nu are picioare să fugă, ci doar aripi să zboare. În urmă cu șapte ani, am decis să mă înscriu în CFN (Clubul Nefericitelor Anonime). Dacă nu era prietena mea, M., poate că nu aveam atâta tupeu să o fac. Am zis să fie aşa, o diversiune în …

Văd, tot mai des, în lumina alegerilor noastre (electorale, dar nu numai) că se tot vorbește că suntem o țară de victime ale Sindromului Stockholm. Propun o intepretare mai nuanțată: mă tem să nu avem Sindromul Caracal. Multe interpretări cu privire la situația nefericirii noastre comune s-au tot perindat prin …

Suntem adesea învățați că cea mai bună metodă să atragi simpatia este să zâmbești. Ideea pare logică și, pentru cei mai mulți, chiar foarte adecvată, dar n-ar trebui să ne împiedice să vedem abordarea complet opusă a unei minorități. Abordare fondată pe recunoașterea faptului că prietenia dintre oameni se bazează în ultimă instanță …

Ajungi uneori în acel punct al vieţii în care, deşi eşti perfect conştientă de cât de nefericită te face o situaţie sau o anumită persoană, continui să te întorci din nou şi din nou în acelaşi punct. Pentru că da, viaţa bate filmul de multe ori şi pentru că da, …