Articole despre nedumerire

Unul, pe Facebook, mă numește Zâna lui și mă întreabă dacă am copii. Zic că nu. Mă întreabă dacă aș vrea să înfiez. Surprinsă, nu înțeleg… Explică: Vrei să mă înfiezi pe mine? Doamne, mare ți-e grădina!! Altul, pe care cel puțin l-am întâlnit și personal, nu doar virtual, mă …

Ne știm din școală. Colegi de clasă, de bancă și, mai apoi, un timp, „iubiți”. Cam ce însemna pe atunci iubirea dintre adolescenți: ne țineam de mână și ne pupam pe buze, cu gura închisă. Relația evolua foarte lent și, când să treacă la un nou nivel, s-a rupt. Eu …

Da, nu e doar un titlu menit a capta atenția. Provin dintr-o familie săracă, economic și moral, iar adolescenţa mea a fost una dintre perioadele cele mai zbuciumate. Mă zvârcoleam printre oameni, neînțelegând ce lipsuri am de nu mă pot mula niciunde. Părinții mei erau credincioși (cu gândul probabil sau …

– continuare de aici – Îmbrăcat, pieptănat și dușulit, mă îndrept zâmbind spre familia Țurțure, cu scopul de a-mi recupera portofelul. Pe naiba, cu scopul de a o tăvăli pe Zelda, dar îmi place uneori să mă amăgesc că am intenții curate, de om însurat, cu soacră în dotare. Găsesc …

Străbatem clădirea de la parter la etajul trei, aşa cum facem în fiecare seară de luni până vineri, înghesuite în liftul care parcă ne duce nicăieri… Eu, românca de 35 de ani, o jamaicană bătrână, a cărei vârstă nu o mai ştie nimeni, o poloneză frumoasă, şefa – o englezoaică …

Dimineața mi se așeza pe palme, pe felia de unt, în cana de ceai, se întindea în toată bucătăria, amintindu-mi că o așteptasem cu nerăbdare. Toată noaptea mi se sudaseră gândurile, topind, ca într-un furnal, oțelul unor treceri de oameni cu patimă. Lumea se încrâncenase, ieri, în jurul meu, iar …

Sunt nedumerit. Încă nu am reuşit să înţeleg cum poate cineva să se comporte aşa. Şi apoi să se privească senin în oglindă, să îşi continue viaţa printre oameni, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ba să se mai şi roage la Dumnezeu, că ştiu că avea obiceiul. …

Nu știa nimeni de Sfântul Valentin pe la 1980. Nici Dragobetele nu era mai breaz, în primul rând că era o sărbătoare creștină și comunismul lupta din răsputeri să nimicească toate fărâmele de credință din sufletele românilor. Iar în altă ordine de idei, ca s-o spunem pe cea dreaptă, Dragobetele …

Aseară am adormit aşteptându-te. M-am scurs fără ştire în vremurile în care fiecare minut îmi sorbea vitalitatea, ca o lipitoare ce suge sângele. Aceeaşi senzaţie de alunecare în neant, de desprindere a sufletului de corpul inert. Mi-am amintit durerea hemoragiei de nestăvilit, momentul acela de după victorie… După ce am …

Detest să mă fixez sau să mă – cum ar veni – specializez. Ce e aia specializare până la urmă? În presa scrisă nu cred decât într-un lucru: în textul bine documentat, dar mai ales bine scris. Nu știu cum se face, habar n-am cum să scrii bine, probabil că …