Articole despre nebunie

Virginia Wool s-a sinucis pe 28 martie 1941. Imensa scriitoare engleză, romancier remarcabil și feministă de la prima oră, s-a căsătorit cu foarte tânărul Leonard, un autor minor care a avut măreția de a lăsa loc talentului soției sale și de a o proteja de  chemările nebuniei. Dacă această căsătorie nu …

Era târziu! Târziu să mai schimbe trecutul. Însă putea face ceva și pentru ea de acum înainte. Pașii i se auzeau grăbiți pe caldarâmul umed. Parcă știau singuri drumul spre casă. Și așa era! O duceau degrabă spre familia ei, deși sufletul i se împotrivea cu sălbăticie. Nu se mai …

„Opriți planeta, vreau să cobor”, spune fiecare dintre noi când vede o „atrocitate”. Și cum zicala „Ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să și primești” se concretizează în cele mai nebănuite moduri, anul trecut, planeta s-a oprit. Pe 26 februarie, în România, a fost confirmat primul caz de infectare cu coronavirus, iar noi ne-am …

Sunt prea bătrână pentru asta. Nu mai vin, am hotărât ca asta e ultima dată. Am obosit să mă furișez de teamă să nu mă vadă cineva, să mă prefac că aș fi aici întâmplător sau doar în trecere, m-am săturat să aștept aceste zile. E prea mult, începe să …

Ana și Toma aveau în jur de treizeci de ani, poate mai mulți sau mai puțini și doi copii deja, când s-au mutat într-o căsuță pe strada noastră, acum mai bine de cincisprezece ani. Al treilea copil l-au făcut în noua casă. Ea este o zvârlugă mică, smeadă și subțire, …

Ce liniște s-a lăsat! Altădată, la ora asta, sala de așteptare era plină. Nu vine nimeni. Este doar telefonul, care sparge singurătatea. ”Tușesc, domnule doctor, ce să fac?” ”Stați liniștită doamnă, dacă nu aveți febră, este o tuse banală”. Îi simt ușurarea din glas. Ar putea fi contaminată. Dar nu am teste, …

În spatele casei mele e pădurea. În spatele casei mele e o peşteră. Prin spatele casei mele poteca se lăţeşte brusc şi devine întunecată. În spatele casei mele locuieşte, pe pământ, un om. Un om fără casă, fără prieteni, fără familie, fără o stea norocoasă, fără nimic. Stă acolo, pe …

Mi-e dor de tine. Nu te-am mai văzut de mult timp, dar nu te-am dat uitării. M-am obișnuit cu prezența ta și îmi lipsești. Mai ții minte când te-am invitat la o cafea? A fost un gest extrem, de mare cutezanță din partea mea, o introvertită. Mai știi tu când …

Aș vrea să cred că vi s-a întâmplat şi vouă să plecați cel puţin o dată într-un concediu de odihnă ad-hoc, o escapadă cum ar veni. Fără liste cu ce să nu uiți, fără rezervări cu luni înainte şi fără tot stresul pregătirilor de plecare, care practic omoară bucuria pe …

Crezusem pentru o vreme că știu cine sunt, ce vreau și ce simt, pentru ca astăzi să mă trezesc aruncată în mijlocul străzii pustii care descrie traiectoria existenței  mele… Crezusem sincer că voi ajunge la apusul vieții ăsteia, trăită prost și chinuitor, fără a mă putea uita vreodată în ochii …