Articole despre nebună

Am mușcat mereu din viață, cu poftă, până când a urlat, orgasmic. M-am iubit cu ea până la epuizare, așa cum iubești un amant frumos, care ar fi putut fi iubirea vieții tale, dar, de-ar fi fost, s-ar fi pierdut tot farmecul întâlnirii, la ceas necunoscut. Ne-am avut, eu și …

Sorbeam tacticos din cafea și nu observasem că se făcuse târziu, poate prea târziu pentru cana aburindă, dar ăsta era viciul meu și nici Gena nu mă putea face să renunț. După o zi de muncă obositoare îmi reînnoiam puterile – deseori frigându-mi limba – savurând cafeaua pe care Gena …

… Și aici vorbim de concursul Știi și câștigi din Marea Britanie, moderat de o KGB-istă, al cărei singur talent este că e dezaxată și ventrilocă. Așa cred, că nu i se mișcă buzele când vorbește. Nici nu clipește, de zâmbit nici atât. Dintr-un motiv care mie îmi scăpa, e …

E una dintre acele zile. Frumoase. De vară. Păsările îți cântă la geam. Și cântă. Și câââântă. Și alarma a sunat de vreo 8 ori, iar tu, cum naibii să auzi păsărele, dacă nici alarma, care îți era la cap, nu ai auzit-o? Te trezești cu soarele în ochi. Te …

Obsesia mea pentru T. nu s-a domolit după prima partidă, așa cum credeam că se va întâmpla. Ba din contră, s-a accentuat. Speram să fie la fel ca și prima dată când mi s-a întâmplat să fac o obsesie pentru un bărbat, dar m-am înșelat amarnic. Prima dată, după ce …

Toată lumea mă întreabă de ce nu mai scriu. Pentru că nu pot. Îți trebuie o stare să scrii. Apoi, voi, toți, așteptați ca eu să fiu haioasă, să fiu ironică, să fac mișto de mine sau de alții. Iar eu nu pot, pentru că mă doare. Acum două săptămâni …

În zilele geroase de iarnă, T. ar fi stat tot timpul în casă. Nu-i plăcea să umble cu picioarele goale pe covoarele aproape claustrofobicei ei garsoniere. Când am cunoscut-o, tocmai își cumpărase o pereche de papuci de pluș maro. În partea din față, privirea îmi era irezistibil atrasă de capul …

M-a întrebat un băiat zilele trecute ce motive ar avea o femeie să se uite în telefonul unui bărbat cu care are o relație. Mi-am amintit atunci de toate momentele în care eu însămi am făcut asta și am încercat să îmi amintesc motivele – de fiecare dată aceleași. Nu …

– Crezi în mine? – Pfff… Da, normal. Stau de vorbă cu tine acum, nu? N-aș putea discuta așa de relaxată cu un fruct al imaginației mele. – De unde știi că nu sunt fructul imaginației tale? – Pentru că știu. Na, ți-am simțit prezența de atâtea ori încât, dacă …

De azi dimineață stau cu ochii în calculator încercând să înregistrez facturi și nu pot să fac un capăt de treabă ca lumea. Nu mai suport, azi am ajuns la un capăt. Vorbesc ceilalți cu mine, trebuie să răspund la telefoane. Dar nu pricep nimic, îmi vine să mă pitesc …