Azi sunt Moșii de toamnă, inimilor!
Spăl grâul mereu în unsprezece ape. Nouă reci. Două calde. Și în fiecare las din mine un strop de sare. De lacrimi. Mângâind boabele prin apa curgătoare, gândul mi se umple încet de toți ai mei suiți la cer. Plâng de dor, mă înseninez de bucuria că nu-i mai poate …