Articole despre mort

Zilele trecute a trebuit să merg la o înmormântare. Nu-mi plac înmormântările. Dar cui îi plac? Poate maestrului de ceremonii care râvneşte la o punere în scenă perfectă? El nu face decât să-şi practice cu eleganţă şi nemăriginită răceală meseria; e un făcător de bănet pe contul morţii, palid şi …

Mă cățărasem într-un corcoduș s-o pot privi mai bine pe bunica, așa, pe furiș, de după frunze care miroseau a ploaie. Ea umbla prin grădină cu treabă, era mică și albă, albă ca mâna dreaptă a unui arhanghel. Nu știam dacă mă poate zări. Câteodată aveam impresia că uita figura …

Cutumele religoase de la sat legate de înmormântare mi se par a fi izvoare inepuizabile de născociri penibile, amuzante și lipsite de rost. Apoi, organizarea unei astfel de procesiuni mi se pare colectivă. Că vrei, că nu vrei, îți vin toate rubedeniile până la gradul 14 și se implică activ …

Nelu, unchiul meu din partea tatălui, era un bărbat slab. Din mai multe puncte de vedere, dar cel fizic îți rănea ochii. Nu respecta alura rotunjoară a familiei ba, din contră, avea gropi adânci în obraji. Se adânciseră după ce a divorțat de mătușa mea pentru că, la fel ca …

Se băteau în plină stradă, ziua în amiaza mare, în fața spitalului. Pline de sânge, cu părul vâlvoi de la atâta smotoceală, își strigau una alteia toate cuvintele triviale pe care au avut șansa de-a le învăța din copilărie până acum. Altă stație de microbuz nu era mai aproape, așa …

Poate că o să ți se pară un pic creepy, dar mie, când eram mic, îmi plăcea să merg la-nmormântări. Îmi plăcea e destul de puțin spus, adoram, de fapt. Dar nu era doar mersul acolo. Cel mai tare îmi plăcea faptul că puteam să plâng în voie la înmormântări. …

mă deprimă femeile. mai bine zis, mă scot din minţi. mă bagă în boală deprimările lor. frate, când se deprimă o femeie, începe planeta să se învârtă invers, timpul se aglomerează într-o secundă şi stă aşa, gata să se spargă, până-i trece muierii toana. e colosal ce se întâmplă cu …

Sorin Şelaru, copilul din clasa a VI-a, tot îmi cerea o carte frumoasă precum Micul Prinţ, carte pe care i-o dădusem anul trecut. După ce am citit „Închide ochii! Povestea seminţei”, scrisă de Radu D. Popa, imediat m-am gândit la el, astfel că i-am dus-o la şcoală. El a terminat …