Articole despre momente

Am plecat într-o zi așa, fără să-ți spun adio, fără  s-aștept să-mi spui “Mai stai!”. M-am gândit eu că așa se pleacă de tot, că dacă-ți spun adio, va urma și un “îmi va fi dor”. Mereu am spus “Adio…” și-n gând “… dar mă întorc”; nici eu, nici tu …

“Nu te iubesc!”, mi-ai aruncat vorbele ca pe niște săgeți, după ce cu câteva clipe înainte îmi inventai cântece de iubire, știind că îți ador nebunia când făceai pe compozitorul cu vocea ta caldă și sexy, dansând prin casă. Nici nu am băgat de seamă că acele cuvinte s-au strecurat …

Când doi oameni se întâlnesc, un bărbat și o femeie, duc în spate o istorie a vieții, o istorie a iubirilor, a tristeților. Întâlnirea o vizualizez ca pe o întâlnire între două popoare. Două armate ce stau față în față, se urmăresc, se pândesc, se aruncă cu săgeți, cuvinte, se …

În toate pozele în care zâmbeam, eram fericiți. Sunt versurile unui cântec pe care l-a scris cel mai important bărbat din viața mea. Am reascultat cântecul după 10 ani. Atât mi-a luat să înțeleg ce spune poetul în opera artistică. 🙂 Am scos din cutii fotografiile cu noi și am înțeles …

Stăteam pe locul mitraliorului. Mă suisem în avionul Antonov cargo îndemnat de un ofițer care mă găsise rătacit pe tarmac. Parcă dezamăgit după ce a descoperit că aveam acreditația autoritaților militare, mi-a zis: “suie-te, așază-te acolo și taci din gură”. La un moment dat s-au instalat și cei doi piloți. …

Tu? Ești chiar tu? Spune-mi că ești tu, te caut de-o viață… E ca un arc în timp. Uneori, undeva în spațiu, două puncte se unesc, două momente. Identice. Tot ce diferă e personajul, personajele. Și cel principal și cel secundar. Pe… Cora a întâlnit-o în ultimul an de școală …

Spre deosebire de orice alte femei pe care le cunosc – prietene, rude, colege, cliente –, mie îmi plac la nebunie cabinele de probă din magazine.  Nu pentru că aș avea tendințe exhibiționiste ori safice.  Nu mă interesează să văd alte femei sau fete în procesul dezbrăcării sau îmbrăcării.  În …

Timpul umerilor lăsați, al privirii pironite în pământ. Țintuite acolo, legate cu lanțuri de-o bordură, în speranța că soneria ceasului te va trezi dintr-un vis urât. Momentul conștientizării că “dacă ar fi fost să fie” devine “îmi pare rău că nu…”. Timpul în care pumnul se strânge în speranța că …