Dar România ce crede?
Am emigrat cu ideea bine implantată că “ţară ca a mea/nu mai are nimenea!”, înghesuită într-o maşină plină de genţi şi de femei care plecau la muncă în Italia. Priveam pe geam şi ochii mi se lipeau de fiece plop, de fiece gard părăginit, de fiece corcoduş! Priveam şi mângâiam …