Articole despre moarte

– continuare de aici – Kowalski acționa ca un robot pus pe pilot automat. Se trezea dimineața, își făcea toaleta, se îmbrăca și pleca la serviciu. Dădea telefoane, semna acte, superviza întreaga bancă, iar la sfârșitul programului pleca acasă așa cum venise, ca un mecanism fără suflet. Nu știa ce …

Vorbeam cu o femeie pe care o iubesc. Și i-am spus că mie, pe lumea asta, cel mai teamă îmi e că n-o să apuc să mă iubesc vreodata, deplin, cu un bărbat. I-am spus că de moarte nu îmi mai e teamă. Nu vreau. Nu acum. Îmi place prea …

Trebuie să scriu! Trebuie. Sună prea puternic. Vine dintr-o nevoie aproape disperată. De ce? De ce trebuie să scriu? Dacă aflu răspunsul, voi scoate totul afară? Va însemna asta o eliberare, vor fi toate cuvintele parte dintr-un întreg? Sau poate că nu-i întrebarea potrivită, poate ar trebui să o reformulez. …

Prima dată când am avut un gol existenţial, viaţa mi-a dat un reset până la zona pe care psihologii o descriu drept zona de siguranţă maximă pe care o poţi simţi de-a lungul vieţii. La mine a fost copilăria, cu precădere anii petrecuţi la ţară. Am senzaţia că am scris …

Dedic acest text tuturor fetelor noastre din sudul Germaniei și nu numai. Pe atunci ploua în fiecare zi și eu mă simțeam vinovată că îl ucisesem pe fratele meu în pântecul mamei mele și mă simțeam vinovată că nu sunt băiat și mă simțeam vinovată că bunicul meu se legăna …

Toată lumea de pe stradă o știe pe doamna Tina, o doamnă singură și ciudată, îmbrăcată fistichiu, cu părul blond platinat și cu cercei pe care-i schimbă după vreme, după anotimp sau după ideile care-i trec prin cap. Azi o poți vedea cu cercei roz sub o pălărie verde uriașă, …

Nici nu mai știa câte anotimpuri trecuseră peste ea, fără să-și dea seama. Venise din nou toamna cu ploi reci și dese, iar copacii își plângeau frunzele ruginite, căzute pe asfalt. Vântul șuiera, trecând prin hainele subțiri de vară, înfiorând-o. Nici nu mai știa de când dura așteptarea asta, devenită …

O să vă vorbesc despre moarte astăzi și nu doar pentru că este 1 septembrie și în imaginarul nostru colectiv, cel puțin în cel al generației mele, începe toamna, anotimpul morții și al roadelor bogate și restul de grânarul țării și Eurasiei, ci pentru că astăzi a murit Tanti Mela. …

Ei au murit demult, dar povestea lor de iubire, nu. O scrisoare de dragoste, veche de o sută de ani, a ajuns azi la mine. Nu e o metaforă. Scrisoarea nu este datată, dar judecând după contextul în care am primit-o, a fost scrisă undeva în anii 1920. Nu i-am …

Suntem în plină societate a spectacolului: un popor needucat în general, needucat mediatic în particular – și din sânul căruia se recrutează până și oamenii needucați care fac media – este luat captiv într-o cușcă strălucitoare cu o dublă încuietoare: aceea a indistincției generalizate dintre competență și prostie (înnăscută, dobândită …