Articole despre moarte

Drumul spre mânăstirea Sâmbăta de Sus a fost obositor. Nu atât din cauza drumului în sine, cât din cauza coloanelor de mașini care se formau de câte ori ajungeau în spatele unui tir sau a unei mașini grele. Norocul nostru a fost că Ionela simțea mașina ca pe o prelungire …

Te văd așa frumoasă cum ești și știu că el îți este alături. Sunt convins că, de aici, pot auzi râsetele lui Radu și ale Alexandrei și că ochii lor albaștri scrutează orizontul știind că îi privesc de pe un norișor. Deși nu ți-am spus niciodată, regretul cu care am …

Din ciclul: nepermisele nuanțe ale iubirii Povestea ei. nr. 3 „Nu ți-am spus atunci, dar acum aș vrea să-ți mulțumesc. Da, vreau să-ți mulțumesc pentru ce m-ai învățat, pentru că ai fost bună și când a trebuit ai fost dură, dar mai presus de orice îți mulțumesc că mi-ai salvat …

Era odată o femeie. O femeie simplă, dar care avea ceva aparte, ceva ce te putea face să exclami: Ce femeie! Nu era o frumusețe nemaivăzută, nu era spectaculoasă prin grație sau prin siluetă. Avea o aură. Și mergea pe drumul din viața ei, drept. Fără ascunzișuri, fără trucuri, fără a …

Se mai întâmplă să ne îndrăgostim. Aşa, bărbaţii. Nu că ar interesa pe cineva. Nici vorbă, dar măcar nu rămânem în lamentare, că doar nu ne-om povesti sentimentele, afectivităţile, nesiguranţele ca femeile. E nasol să dai pe dinafară aiurea. Să vomiţi ce gândeşti ca apoi să plângi că eşti în …

Pe bunicii mei nu mi-i amintesc, s-au prăpădit toți când eram încă mică. Îmi amintesc vag zilele în vizită la bunica din partea mamei. Stătea în satul vecin, dar mă simțeam ca dusă în străinătate. Cireșul din curte, găini scăldându-se în praf, rufe întinse pe o sârmă la soare, mici …

Henry Charles Bukowski (născut Heinrich Karl Bukowski) a trăit între 16 august 1920 și 9 martie 1994… și a trăit bine, din plin. A scris câteva mii de poezii, sute de povestiri și 6 romane, în total peste 60 de cărți. A cunoscut succesul doar la 50 de ani și asta din cauza …

Pierdută în reverie, în curtea casei părintești, nici nu mi-am dat seama cum o găină m-a ciupit de picior și m-a adus înapoi în prezent. Priveam cu uimire pământul cenușiu din care îmi trag energia maturității și mă gândeam de câte ori pulsase sub talpa mea de copil. O văd …

De fiecare dată când țin în palme bucata aceea de cărămidă roșie desprinsă din Zid,  îmi aduc aminte de toate întâmplările acelei perioade și îmi dau seama că nu există destin, ci oameni care au în mâinile lor frâiele puterii absolute asupra vieții semenilor, pe care îi subjugă așa cum …

„Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifică banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucură de prezent. Rezultatul e că nu trăieşte în prezent, dar nici în viitor. …