Articole despre memorie

Încă îmi vuieşte minte, mintea, nu capul, ceea ce mi se pare mult mai profund şi teribil. Să-ţi vuiască mintea. Mâna dreaptă, cea în care am avut perfuzia, nu funcţionează tocmai precis, mi-am turnat apă pe mine încercând să beau ceva, să scap de senzaţia de stomac în gât. Şi …

Femeile ca şi gările/ ca şi peroanele gărilor pustii la sfârşit de sezon estival/ ca şi fumul locomotivelor din anii 50 – încercând să se-ntrupeze în cu totul altceva decât în trecutul de tristă memorie/ femeile traversând liniile albastre/ tot făcând cu mâna cuiva/   Femeile ca şi trenurile pierdute …

Am visat, în sfârșit am visat – două vise într-o singură noapte, unul splendid, feeric, din care ce-i drept nu mai țin minte altceva decât lumina, de o calitate inexistentă în scenografia năclăită a lumii de aici; nici un personaj al visului nu-mi mai subzistă în memorie, nimic nu răzbate …

Citesc Supleantul lui Petru Popescu. Promisiunea din prefaţă va fi ţinută? Aştept. Până la final. Iniţial am dubii pentru că mă întreb cât la sută din poveste s-ar mai fi scris dacă “ea” ar mai fi trăit să poată confirma? Am senzaţia aia de suspiciune, de genul “după război mulţi …

18:12, într-o joi. Stau incomod pe un scaun, în microbuzul care ne duce din Pipera, rondul OMV, la metroul Pipera. Lângă mine, Dana, colega mea de la Planning, vorbeşte la telefon despre producţie, deşi programul s-a terminat de ceva vreme… Şi pentru o fracţiune de secundă mă gândesc că pe …

Fluturele, mai ales specia “de stomac”, apare ca rezultat al unor priviri galeșe. Întâi dă dintr-o aripă, timid, să te anunțe că e acolo, apoi, pe neașteptate, simți în tine o horă întreagă și te întrebi când oare au avut timp să se multiplice. Se recomandă citirea cu atenție a …

“Povesteşte-mi ceva!…” “Spune-mi ceva frumos!“… De cîte ori nu vă vor fi părut aceste imperative şi feminine îndemnuri de-a dreptul… “procuroriale”? De multe ori, aş zice! Cred că nu există un mai… “dulce” supliciu al memoriei decît acesta, atunci cînd iatacurile vremii încep să-ţi devie prăfoase. Şi asta, mai ales …

Despre a treia zi în Ţara Luanei pot spune că a fost supraomenească, în toate privinţele. Căi, oameni, locuri şi întâmplări – toate într-un amestec aiuritor de coincidenţe şi trăiri care pot depăşi cu mult legile statisticii. Ziua soseşte după o noapte aproape albă, în care fiecare repriză de somn …

Dintre toţi oamenii din lume, am ajuns să-i apreciez cel mai mult pe oamenii simpli. Nu proşti, ci necomplicaţi. Cei care nu se întreabă pe 20 de ori pe minut ce au greşit ieri, ci se uită spre mâine. Nu neapărat pentru că nu îi interesează să se îndrepte, ci …

Nu ştiu alţii cum sunt, dar aspectul fizic nu a contat niciodată motiv de mândrie. E prea puţin meritul meu, în exclusivitate vina mea când nu mai arăt aşa cum e proiectul genetic şi aproape tot meritul revine genelor pe care le-am moştenit de la părinţi şi din neam. Dar …