Articole despre mască

Mă aștepta, îngândurată, la terasa din parc, unde obișnuim să ne vedem. O priveam și îmi dădeam seama că nu se schimbase prea mult de când ne cunoscuserăm, în urmă cu peste zece ani, la Roma. Destinul ne așezase atunci în aceeași cameră, deși urmam facultăți diferite. Dar, câteodată hazardul …

„De ce să porţi o mască, dacă nu mai ai chip? Înainte, puteai purta mască, fiindcă aveai un chip; acum, când chipul a dispărut, masca nu mai are rost.” –  Emil Cioran. În vara aceasta a fost invazia unor omizi cu totul neobișnuite, în grădină era ca toamna, pentru că …

Ne despart de obicei trei-patru zile, uneori chiar și o săptămână. Ne găsește apoi camera lui goală, ordonată și simplă, abia pășind înăuntru și, în următoarele minute, pe jumătate goi. El intră nerăbdător, nici nu se chinuie prea mult, fiindcă hainele au învățat să cadă singure, iar corpul meu tânjește …

Cu toții purtăm măști. Atunci când suntem mici, ele sunt, însă, „la vedere”. E simplu: fetițele aleg să fie prințese, iar băieții – super-eroi. Abia când ne maturizăm, măștile noastre prind tot felul de forme și nuanțe. Unele se mai și suprapun, în straturi. Astfel, descoperim, în timp, noi și …

Cu rochia pătată de iarbă şi de vin, Cu sânii sărutaţi de un tânăr derbedeu, Cu buzele crăpate de ploi şi de senin, A piei de marinari miroşi, Miroşi a sare, Iar când te întorci râzând, Târziu în patul meu, Sunt  obosit şi dorm de atâta aşteptare. ©Emile Vernon Pe …

Acum 40 de zile mi-am făcut un plan. Începea o perioadă în care veneam eu cu un proiect pentru mine. Îmi propuneam o perioadă de reflecţie, de curaţenie de iarnă. Ca un fel de revizie capitală (r.k.) în funcționarea organelor mele de simț și aici mă refer la privirea ochiului, …

Imaginea tatălui în istorie, confundată adesea și cu o imagine bărbatului, pentru că rolul tatălui nu este instinctual ca la femeie, a avut întotdeauna, în toate vremurile, o nuanță de compensare. Ceva nu era de ajuns pentru bărbați. Nu aveau destulă putere. Acum, femeile nu se simt îndeajuns de bune …

Rătăcesc în lumi noi. Rătăcesc în lumi ale căror cărări le cunosc ca pe propria-mi palmă. Rătăcesc în mine și uit cine sunt. Alerg printr-o mulțime de oameni trași la indigo și caut să fiu ca ei. Mă mustru continuu pentru eșecuri. Mă pedepsesc pentru greșeli imaginare. Sufăr că nu …

Am avut interviul. Acel interviu. Ăla de care mi-a fost teamă. Nu pentru că n-aș fi pregătită, ci pentru că nu voiam să te dezamăgesc pe tine. Voiam să fii mândru. Mândru că sunt a ta. Și-am intrat acolo cu inima făcută oricum bucăți, cu doar patru ore de somn și …

Ajungi într-un punct în viață în care nu mai ai habar încotro te îndrepți. Îți dai seama că visurile tale sunt de mult pierdute – visuri în care acea iubire din povești, acel om fără de care nu puteai trăi, acel om care, la un moment dat, însemna totul pentru …