Articole despre mare

„A început să doară. Brusc, neanunțat. Se plimba singură pe malul mării, își înfigea tălpile goale în nisipul ud și binecuvânta în gând răcoarea adusă de valuri. Se bucura de briză și de lipsa luminii. Era seara, târziu și întunericul coborât era spart pe alocuri de lumini răzlețe ale vapoarelor …

Plan de vacanţă: pun ceasul la 05.00, alerg pe plajă pentru tonus muscular şi figura perfectă, bronz impecabil, mi-am luat outfit roz fosforescent – din nou la modă – ca pe vremea când dansam disco… Scriu cartea care mă aşteaptă de doi ani. E despre naştere naturală. Am o misiune. Fac spitalul. …

– continuare de aici – La puţin peste un deceniu, mă întorc pe litoralul românesc. Luna de fiere. Aia de după divorţ. O petrec cu fiul meu. Găsim camere în Olimp. Pe vremea comunismului – o bijuterie, azi – staţiunea celor ce-au lăsat orice speranţă. Un loc cu apă şi …

Este dimineață. Soarele a apărut și s-a cățărat vesel pe răsărit. M-am trezit cu o stare bună de dispoziție înaltă. Îmi fac tabieturile specifice acestui moment al zilei, ca orice femeie care se respectă. Până la ora 9 sunt gata. Cu tot. Port o fustă scurtă și un tricou gri …

Nu a trăit niciodată după reguli. A trăit așa, la alegere. Se ghida după momentul care se ivea. Spontan. El și timpul erau buni prieteni. Se mulau unul dupa celălalt, se așteptau reciproc, trăiau într-o simbioză perfectă, unul îl zbura, celălalt îl trăia. De aceea, el nu îmbătrânea: prietenia își …

În ea erau două – Iris și Umbra ei. Se-nțelegeau bine. Din când în când, Iris se retrăgea, iar Umbra îi lua locul. Acum Iris plecase. Se retrăsese în locul acela al ei, știut numai de ea. Era nisip, unul fin și fierbinte, soare, cald și mare. O, marea molcomă, …

– continuare de aici – – Mai ai? Trebuie să vorbim! Mi-am scos capul speriat din apa caldă ce mă mângâia plăcut. Ce mai, îmi bălăngăneam ouăle în vana pe jumătate spumă de lavandă și pe jumătate apă caldă ca un așternut de femeie frumoasă. Senzația aceasta, de plăcere interzisă, …

– continuare de aici – Am plecat lăsându-mi sufletul la ea. Fără să-i spun, neștiind dacă o voi mai vedea. Câte o zi în fiecare stațiune mare de pe litoral, corpul mi-a fost însă fără gânduri, rămase în urmă. În ultima zi de vacanță mergem – eu, Adina și un …

– continuare de aici – – C*i, hai să dăm și noi o fugă până-n Vamă, ce zici? – Nu pot, mă, vine Sofia, știi, se enervează, iar circ, iar terapii… – Hai, mă, nu fi bleg, sunt Rusaliile, weekend lung, vreme faină, gagici, băutură! – Nu, mă, nu pot, …

M-am născut cu nasul în Dunăre. Mereu am fost fascinată de curgerea ei leneşă uneori sau ameţitoare, primăvara, după ce se topeşte zăpada. Când am ajuns în Germania, primul lucru pe care am dorit să-l fac a fost să văd izvoarele Dunării. Şi am făcut-o! Nu spun că a durat …