Articole despre mare

De opt ani, Larisa mergea cu părinții la mare. În aceeași stațiune, la același hotel, în aceeași cameră, în aceeași perioadă, vară după vară. În concediu nu trebuie să ai surprize dacă vrei să-ți priască, zicea taică-su. Rutina e fix ce trebuie ca să te odihnești, completa maică-sa. Iar fiica …

E iarăși, octombrie; lumina zilei își pregătește anuala obișnuită ieșire din scenă, tot mai des, tot mai devreme. Cârtiți, voi toți aceia care iubiți arșița verii, nisipul dogorind sub tălpile goale și sutele de trupuri lenevind pe plajă – știți oare, ce frumusețe tulburătoare ascund marea și valurile toamna? Lamentați-vă, …

Nu am somn. În difuzoarele de pe terase muzica urlă. Marea se face și ea auzită. Îmi place zgomotul valurilor care se sparg de mal. Ies pe balconul lung al hotelului, cu balustrada plină de mușcate. Un balcon comun. Mă așez pe scaunul din fața camerei mele. Îmi ridic picioarele …

De ce femeile devin atât de acre? De ce au fețele atât de încruntate și brăzdate de riduri? De ce nu pot zâmbi încă soților lor sau nepoților? Am stat zile în șir pe o plajă din România, o plajă ok, cu oameni normali. Am văzut părinți tineri cu copii mici …

Mă aștepta, îngândurată, la terasa din parc, unde obișnuim să ne vedem. O priveam și îmi dădeam seama că nu se schimbase prea mult de când ne cunoscuserăm, în urmă cu peste zece ani, la Roma. Destinul ne așezase atunci în aceeași cameră, deși urmam facultăți diferite. Dar, câteodată hazardul …

E dimineață pe Pământ și o vreme ce mă face să plec la mare. Sau, cel puțin, la mare distanță de unele lucruri, chestii, oameni… Am într-o cană cafea, iar când beau îmi rămâne ruj pe marginea cănii. Mă gândesc la ziua ce a început și la ce am de …

Grație bunicului meu, am învățat să citesc foarte devreme. Atât de devreme, încât îmi atrăsesem faima întregului cartier în care am copilărit. Și atât de mândru era bunicul de mine, că parcă nu-i mai ajungea că se mirau  vecinii și aduceau cu ei, chiar de la câteva străzi distanță, cărți …

După câteva zile noroase, în care ieșisem doar la plimbare sau pe terase, soarele începu să-și retrimită razele spre țărmul adriatic, făcând ca apa să capete sclipiri de diamant. Ajunsesem de vreun sfert de oră pe faleză și urmăream bărcile cu vele alunecând lin pe brațul Mediteranei. La câțiva zeci …

Pierduse şirul anilor. Ştia doar că la fiecare zece ani trebuie să se reîntoarcă în micul golf, să se scufunde în valurile dătătoare de viaţă. A câta oară să fie? A pierdut şirul. Luminile oraşului aşezat pe partea cealaltă a golfului dădeau valurilor o strălucire ireală. Oraşul ? Hmm… Acum …

Și tânjește după orele petrecute fugar în spatele terasei unde a luat naștere universul nostru paralel, după felul în care tremuram sub atingerile lui, după mirosul și ochii lui negri… Pune mâna pe spatele băncii… ușor, ușor se apropie de mine. La mână avea un ceas, pe care îl fixa din …