Articole despre mare

Cât de bine mă simțeam fără să fac nimic. Mirosul mării mă umplea de o bucurie uitată într-un colțișor din mine și acum regăsită ca o doză care mă vitaminiza, mă făcea să simt că trăiesc. De o vreme, aveam prostul sau bunul obicei să fac calcule, să pun în …

Voi vă amintiți exact când a început nebunia asta cu 1 Mai? Când, Doamne, iartă-mă, a devenit obligatoriu să frigi o jumate de porc și un lighean de mici într-un megadelir cu fumigații carnivore, înecat în producția pe o lună a unei făbricuțe de bere și neapărat cu boxele urlând …

Pașii bezmetici apăsau caldarâmul, la întâmplare. Nu le păsa. De ce ar face-o?! Nu aveau unde să se ducă. Drumul lor fusese frânt brusc, odată cu sângele care a țâșnit cu repeziciune din pieptul celui pe care, cândva, stăpână lor îl iubise mai mult decât se iubise pe sine. Era …

Îmi aduc aminte că eram mică și că, de câte ori mergeam la mare în vacanță cu ai mei, trebuiau să plece înapoi noaptea, după ce eu adormeam, căci altfel nu ar fi fost chip să mă smulgă de acolo și mă aducă în același oraș gri, anost și extrem …

E septembrie, dar eu mai sunt în concediu trăgând încă puțin vara de mânecă. Sunt singură, pentru că de ceva ani buni, de când am rămas văduvă, prefer să merg singură în concedii. Cumva, fără vreo explicație exactă, când eram tânără știam că va veni acest moment, dar îmi imaginam …

Cartea “Aceeași mare” (Aceeași mare (humanitas.ro), de Amos Oz, în traducerea Marlenei Braester, a fost publicată la editura Humanitas în anul 2021 (regretatul scriitor israelian a scris cartea în 1999, pe când avea șaizeci de ani). Dragă domnule Oz, am citit “Aceeași mare” abia acum. Desigur, ca orice carte care …

La 20 de ani mi-am petrecut vara pe o insulă grecească la Marea Egee, în casa mătușii mele, Ileana. Avea  40 de ani și rămăsese văduvă. Se căsătorise de tânără cu un armator grec bătrân și bogat și îi rămăsese casa după moartea lui. O casă fermecătoare prin aspectul simplu, …

Clepsidra marină ce măsoară iubirea în scoici fără perle În vremea aceea locuiam singur, într-o cabană improvizată, aproape de mare, una care respira împreună cu mine briza marină. Avea pereții făcuți din scânduri verticale, uscate de timp și soare. Rosturile formate pe alocuri serveau în mod exclusiv unui scop, unul …

Am vrut atunci să-ți spun că poate cerul nu este atât de albastru și vara nu este atât de vară cum vrea să pară, că toate sunt așa cum le lăsasem cu mult timp în urmă și că se schimbă doar comportamentele, nu și motivația lor, gândindu-mă la valul care …

– continuare de aici – Se opriră la o altă ușă din lemn. Nu era încuiată. Eva doar se împinse cu ceva mai multă forță în ea și, cu un scârțâit deranjant, aceasta se deschise. Se auzi un pocnet slab și un bec agățat de tavan, înconjurat de pânze de …