Articole despre mangaiere

Încă nu știm să iubim. Nu știm dacă să credem în ritualurile dragostei, asta dacă am avea unele, la orice vârstă am fi. Ne punem mereu întrebări, de unde, cum, cine să înceapă jocul seducției, poate bărbatul, așa cum am primit moștenirea de la predecesoarele noastre, sau poate femeia, dacă …

– continuare de aici – Cu fiecare zi care trecea, prăpastia dintre ea și soțul ei se făcea tot mai mare. El părea din ce în ce mai preocupat, obosit, detașat, mai ursuz și mai absent, mai puțin atent cu ea, iar ea se simțea tot mai părăsită și golită …

Dacă nu pot fi acela Care mâine te-o iubi, Lasă-i palma să-ţi sărute Sâni şi pulpă împărătească Să-l îngădui, că-i simţi Mâna mea cum o-ndrăzni Lângă mâna lui lumească. Dacă n-oi fi eu acela Care te-o îmbrăţişa, Lasă-i braţul să-ţi cuprindă Trup şi suflet, încă sfinte, Lasă-l precum eu aş …

Și tânjește după orele petrecute fugar în spatele terasei unde a luat naștere universul nostru paralel, după felul în care tremuram sub atingerile lui, după mirosul și ochii lui negri… Pune mâna pe spatele băncii… ușor, ușor se apropie de mine. La mână avea un ceas, pe care îl fixa din …

Cu fiecare sărut pe care îl vei da, îți vei aminti de felul cum mă sărutai… cu fiecare mângâiere a ei și cu fiecare gemăt, ți se va întipări în minte că nu sunt eu și că nimic nu va mai fi cum a mai fost. Vei fi puțin al …

La început va fi fost Dumnezeu, dar apoi s-a scoborât peste omenire molima nedragostei, a războiului, în forma lui nudă, făcând prăpăd trupurilor, aducând sufletele la sapă de singurătate, doliu, deznădejde şi dor. Veacuri întregi, umanitatea s-a lăsat locuită de un dor cumplit după afectivitatea cu care, pare-se, Dumnezeu crease …

Nu fusese decât un accident. Atât îmi mai aduceam aminte. Eram țintuită la pat, un braț logodit cu perfuzii. Mi-am mișcat instinctiv picioarele și celălalt braț. Toată lumea era prezentă la petrecere. Am răsuflat greu, să scap de teama ce mi se așezase pe piept, ca o mâță neagră. Un …

Mâna mi se îndreaptă spre gâtul ei, în timp ce eșarfa albastră se pierde dedesubt. Mângâierea o trezește din visare. Sau abia începe? – Spune-mi când o să fim și noi… – Suntem. Lacrimile i se usucă instantaneu sub căldura deșertului. Două zile fără apă și alimente am mers prin …

De la o vreme, simt că mi-am pierdut identitatea, unde şi când nu ştiu exact; ştiu doar că eu – cea care eram mai înainte nu mai exist! M-am pierdut când visam să te întâlnesc, m-am pierdut când încercam să-mi imaginez cum poţi să arăţi şi ce fel de caracter …

Ești dorință, pasiune, plăcere, emoții, vise, dor. Ești cea mai bună cafea savurată vreodată, îndulcită cu zâmbete. Ești primii fulgi de zăpadă care sărută pământul, ploaie în deșert, soare în întuneric. Ești aur într-o lume obscură ca o mină de cărbuni. Ești cel mai frumos mix al celor mai profunde …