Articole despre mâncare

Se grăbea să strângă jucăriile de pe covorul din sufragerie, cu un ochi spre aragazul pe care îl avea în vizor prin ușa întredeschisă a bucătăriei. Găina fierbea nervoasă la foc mic, cu bulbuci care aruncau din timp în timp stropi din zeama gălbui-translucidă, pătând aragazul pe care îl frecase …

– continuare de aici – Au trecut săptămâni întregi de când nu m-am mai gândit la Zelda. Am crezut că am reușit să o uit. Voiam asta, îmi doream să uit tot episodul cu ea. Știam că îmi va aduce numai necazuri dacă nu. Știi, sunt unele zile care pornesc …

Vestea că noi formăm un cuplu a ajuns și pe la ai mei. – Am înțeles că ai o prietenă, mă descoase bunica. Alta în afară de fata aia din afișul de pe șifonier, maică? – Da, bunico. În carne și oase. – Duminică o aduci la ziua mea! – …

4:00 AM… sună alarma telefonului, sar ca un arc şi resping rapid apelul, să nu cumva să ciulească urechile şi plozii din camera de alături… în ultimul timp, îi pescuiesc destul de des, lipa-lipa, pe scări la cinci dimineaţa… şi apoi pune-i înapoi în pat, spune-le o poveste, stai cu …

A fost o dată ca niciodată un băieţel, născut într-o familie dintr-un oraş de provincie. Familie cu veleităţi anteprenoriale în general. După revoluţie, familia băieţelului s-a apucat de bişniţă cu absolut orice se putea şi nu se găsea în România. Anii au trecut şi mama băieţelului Fătălău Papălapte se săturase …

Ne cunoaștem de-o viață, noi două, și suntem prietene de-o veșnicie. Eu o știu pe ea, ea mă pe știe mine. Când vorbim, mă-ntreabă doar atât: Ești bine? Și-mi dau seama cât de greu mi-e să răspund la întrebarea asta. Pe de o parte, e clar că nu mi-e BINE, …

Era o femeie în pardesiu alb care intrase grăbit şi ochise, din mers, coada cea mai scurtă. Perfect. În spate, lângă cutia cu jucării. El spusese: – Nu stăm la drive, e o coadă uriaşă… – Intru şi iau eu, se oferise ea, galantă pe tocuri, 18 mai, marţi, ora …

Aveam 11 ani şi locuiam într-o casă cu 3 etaje în „stil italian”. Era o curte interioară înconjurată de jur împrejur de paliere, din care se deschideau uşile de intrare în apartamentele oamenilor. Ştiam fiecare destule amănunte despre vecini, nu de alta, dar era simplu să-i vezi şi când vin, …

„O să urăsc mâncarea…” a fost primul meu gând când am aterizat pe aeroportul din Bangkok. Dacă aş fi putut, mi-aş fi îndesat în bagajul de cală două baxuri de pateu, o şuncă afumată de la ai mei şi o găleată de brânză de burduf.  Numai aşa, ca să fie. …

Mai în glumă, mai în serios: pe mine, mâncarea mă va scoate din joc. Încă mimez un aspect longilin, al cărui preţ stă în ture de parc în zori, tone de ceai verde, coji integrale şi… ar fi trebuit să adaug, bun simţ, acela care îţi spune unde e frâna …