Articole despre mall

Probabil această enumerație negativă nu face concursul unei filozofii glossy existente deja în rândul contemporanilor mei. Fericirea, sănătatea, mediocritatea sunt elementele primordiale ale vieții astăzi. Niște ingrediente ce nu lipsesc de la orice masă a oamenilor care se declară productivi în numele unui exces material transformat prin efracție în ideal. …

Aveam 14 ani proaspăt împliniți când am ieșit prima dată din țară. Eram în Franța, într-un sat amărât din sud, acolo unde catadicsiseră să ne trimită în vacanță pe ăștia din liceu de vorbeam bine franceză. Cică premiu pentru rezultatele la olimpiadă. Așadar, acolo, în anul de grație 1990, vara, …

Mult timp am crezut că trebuie să fiu pe placul tuturor, că e musai să mă străduiesc, să mă forțez să fiu plăcută de oameni. Cu cât mă străduiam mai tare, cu atât mesajul pe care-l transmiteam în exterior avea un efect dezastruos, diametral opus așteptărilor mele. De parcă mă …

Sunt la Varșovia, în aeroport. Aeroportul poartă numele lui Chopin și chiar are o muzică a sa, nu neapărat o fantezie întreruptă, nu neapărat o nocturnă, deloc un marș funebru. Din toate aeroporturile lumii cumpăr revista Time. E un fel de punte cu lumea, o dovadă (la purtător) că încă …

Sunt imaginea standard al wanna be antrepreneur-ului român. Și când lucrezi 16 ore pe zi, ca să nu lucrezi 8 ore la program, te trezești des prin cafenele cu laptopul înfipt în vreo priză și cu caștile în urechi, pe cine știe ce chill out sau doar ca dopuri mute …

Pariziencele au devenit, și ele, niște țărănci. Parizianca este, în general, la fel de țărancă ca bucureșteanca, londoneza, berlineza sau milaneza… Manuelle se îmbracă la fel ca și Geanina, Elisabeth, Gertrud sau Alessandra. De la… mooooll!!! Da! Manuelle și Minuette se iau de mânuță și sunt pline extaz că se …

A fost simplu să plec. Îmi trebuie o doză infinită de nebunie să mă întorc. Oamenii mă privesc ciudat şi mă întreabă „de ce” şi eu le întorc întrebarea „de ce nu” şi-mi continui nebunia. Persist să cred în nebunia mea. Să cred că mă pot îndoi până să nu …

Nu (mai) am nevoie de un Valentin – mi-ajunge al meu, cu bune și cu rele, ce să mai fac și cu al alteia? – am nevoie de un Valentino, și de un Hermes, și de un Gucci, și… de cardul altcuiva, că al meu e  gol-goluț. Așa a fost …

Sunt în mall. Beau o cafea și fumez o țigară. Nu mai știu a câta este. Lângă am un pahar cu apă plată. Așa obișnuiesc să comand. Tocmai mi-am luat biletul de tren și mai am două ore de pierdut pe aici – impropriu spus de pierdut – în orașul …

Dintre toți, pe ea o iubesc cel mai mult. De ce pe ea? Foarte simplu. Pentru că, în ciuda aparențelor, e cea mai fragilă. Și pentru că îi aud sufletul. Uneori îi anticipez gândurile. Cum se poate? Îmi e oglindă. Da, da. E oglinda sufletului meu. Suntem amândouă raci. Din …