Articole despre lume

E sezonul hortensiilor. Hydrangea Hortensis (pe numele ei originar) e planta aceea care poate fi cultivată oriunde și iubită de toată lumea. Nu e foarte pretențioasă, dar iubește la nebunie apa, de aceea a și căpătat acest nume, care în traducerea din limba latină înseamnă „vas cu apă”. După cum știm, apa …

Nu uitați primele douăzeci de feluri de a muri. Primele zece, aici. Următoarele, aici. Douăzecişiunu. Când eşti bucuros nu simţi durerea. Tramvaiul poate să-ţi reteze degetele de la picioare. E dreptul lui să-şi urmeze neabătut calea dacă ai fost neatent, la locul şi timpul nepotrivit. Când eşti vesel auzi plăcerea. Nu există …

Continuare. Prima parte, aici. Credem că e absolut necesară. Al unsprezecelea fel de a muri ţine de durere. Adică de un gen de seriozitate şi de evitare cinică a indiferenţei. Nu poate să te doară în bască, şpiţ, cot, cur, vedeţi, toate trimiterile ajung undeva în spate, dos, până la …

O vedeam adesea, cuibărită de frig lângă același trunchi de copac, cu genunchii strânși la gură și cu capul ascuns între mâini. Murmura cuvinte numai de ea știute, care se amestecau cu foșnetul frunzelor de toamnă și se duceau până hăt! departe, luate de vânt, se izbeau de porțile caselor …

Golescu se gândea în ultima vreme tot mai des la moarte. Trăia într-o ţară anonimă, un oraş plat şi fad, într-o comunitate indiferentă care i-a întors spatele afectiv. Nici dacă ar fi fost un locatar al unor mega-polisuri avansate civilizatoric, arhitectural ori energetic nu s-ar fi simţit mai bine. Poate …

În mansarda gândurilor, magia se împleteşte cu rumoarea nedescătuşată a libertăţii viselor; nu am preş la intrare, de aceea cheia ruginită tronează în mâna fiecărui trecător ce-mi dă bineţe… cafeaua neîmplinirilor alungă toate faptele neîntâmplate: ghiceşte-mi în zaţ, poate aşa-mi subjugi licărul ce-mi stăruie în privire, un chip fără o …

Stai în fața mea și mănânci liniștit și tacticos, cu gesturi aerate, ții tacâmurile cu vârfurile degetelor, de parcă ai fi o cocotă. Ți-ai făcut manichiura, îți permiți. Mă gândesc la cum cercetezi paharele, farfuriile și furculițele, mereu atent la vreo umbră ca să le poți arunca la loc în …

Ger. Şi aseară, -19 grade. Acum sunt -12. M-a uscat frigul, mi-au crăpat buzele şi mâinile. Focul pârâie molcom în sobă. Depinde de lemne, bradul pocneşte de zici că ’puşcă ruşii, e iute-arzătoriu şi nu lasă jar. Carpănul e ca un om cu caracter, se zice că dă căldură şi …

Pe 7 e ziua ei. Octombrie e luna ei. Și începutul meu în lume e tot al ei. Îi aparține. Pentru că venirea mea aici e facerea și prefacerea ei. Mama. Plec de la ea acum câteva zile și peste teancul de cărți de lângă fotoliul ei văd o foaie …

Ziua de dinaintea împlinirii celor optsprezece ani ai mei a fost ca o rememorare a tot ce însemn, a tot ce am, a tot ce port în suflet și-n gândurile-mi răvășite, a tot ce-am pierdut sau ce n-am apucat să fac. M-am trezit cu noaptea-n cap, tot trupul meu refuzând …