Articole despre livada

“Convenția” ne lăsa în deal la han, nu era încă asfalt în sat, așa că autobuzul care ducea călătorii în Târgul Neamțului îi risipea pe parcurs și pe cei care mergeau “acasă”. – Bună sara! – Bună seara! În sat era mereu o liniște care mie, copil de asfalt, mi …

Despre fericire s-a tot făcut vorbire și cred că fiecare dintre noi are un reper clar asupra ceea ce l-ar putea defini drept fericit. Sunt oameni care nu găsesc desăvârșirea decât în clinchetul arginților, sunt oameni care se cufundă cu totul în bucuria cărților și a lumilor nebănuite pe care …

Într-o viaţă de asta cunoşti lume peste lume. Unii sunt dulci, alţii sunt acri de-ţi fac gura pungă, alţii n-au niciun gust. Unii sunt fructiferi, alţii decorativi, unii stau în livadă, alţii cresc în pădure ori în rezervaţii speciale. Prima dată, mă uit la mâinile oamenilor. Ele sunt ca o …

De fiecare dată când mă întorc în satul copilăriei mele, mă cuprinde o stare ciudată, o nostalgie blândă amestecată cu euforie. Am sentimentul unei întâlniri reale cu poveștile mele, care toate vin din perioada aceea. Numai că întâlnirea nu are loc niciodată! Lumea pe care o port în mine, ca …

L-am cunoscut pe Vasile Negrean într-o fierbinte zi de 4 august 2011, tocmai împlinise vârstă de 90 de ani. Am stat de vorbă în cămăruța sa, după ce m-a primit curtenitor, sărutându-mi mâna și întrebându-mă cu ce îmi poate fi de folos. Îmbrăcat frumos, cu o cămaşă albă cu guler …

Am crescut până la 25 de ani la casă. Casă serioasă, dintre cele cu grădină de legume și livadă cu pomi fructiferi plantați de tata și bunicul, cu o curte plină de animale și multe alte vietăți. Sunt obișnuită cu furnici (bunica m-a învățat că nu le distrugi mușuroiul pentru …

Anii 2009–2010 nu vreau să-i uit şi n-o să-i uit niciodată. Sunt convins, la fel cum sunt convins că nu regret ce s-a-ntâmplat. Amintirile erup ca pojarul, fragmente de imagini şi de glasuri rotindu-se în jurul Salmei Hayek şi-a Mirelei. Pe Mirela Arghir o ştiam de vreun an şi-o iubeam …

Doamna T. își adjudecă fetița după un scandal monstruos în care găsise să se implice activ, respectiv cu niște palme răsunătoare, propriul ei tată, mama ca martoră și copila speriată ce țipa și dădea cu pumnii ei mici în spatele bunicului ce-i bătea mama, fără ca ea să înțeleagă de …

O să-ţi spun o poveste scurtă şi-o să te tăvăleşti de râs. Sau o să plângi. A fost așa: noi stăteam în casa școlii, că mama era directoare și preda la toate clasele I–IV la grămadă. Casa școlii, unde am locuit pînă la trei ani jumate, era foarte mișto, fiindcă …