Articole despre limba

Acum peste o jumătate de secol, un tânăr de 26 ani publica prima sa povestire în The Paris Review, care declanșa reacții violente din partea conservatorilor evrei în The New Yorker. Această infamantă povestire (și cea mai lungă), alături de cele cinci mai scurte care i-au urmat în același an …

N-aş putea să vă spun de câte ori am auzit această întrebare! Ca un reproş, ca o curiozitate, ca o ironie, sau pur şi simplu, cu maliţiozitatea celui care ştie că n-o va face, deşi o visează în fiecare zi din viaţa lui. Îmi amintesc o fostă colegă de muncă …

Prăjesc cartofi, fumez şi beau Johnnie. Şi o ascult pe Adele, live, la “Royal Albert Hall”. “Set fire to the rain”. Doamne, cum poate să cânte fata asta! Când simt nevoia de zece lame ascuţite răsucindu-se în inima sângerândă, o ascult pe Adele. Nu pentru că aş fi masochistă şi …

Unele locuri ţi se sapă în minte şi în inimă, se gravează arcuit şi definitiv pe retină, pe nervul optic, ăla legat de intimităţile creierului. Unele locuri sunt făcute să îţi rupă axa timpului în rădăcinile copilăriei în aşa fel încât să te înşurubezi în ele pentru a supravieţui până …

De la “Lumea lui Gaiţă” încoace, m-am tot întrebat ce scurtcircuit se produce în mintea omului de pe stradă în momentul în care un reporter îi vâră sub nas un microfon şi îi pune o întrebare. Una simplă. Fără cuvinte complicate, despre un subiect care, altminteri, nu i-ar pune mari …

Stătea sprijinit pe balustrada balconului, privind fără gânduri forfota din jur. Cartierul se pregătea de sărbătoare, toată lumea era pe stradă, pregătind evenimentul aşteptat tot anul. Era o sărbătoare care îi plăcea în mod deosebit, toată lumea cumpăra şi dăruia celor dragi cărţi şi trandafiri. Arabii de la parter aveau …

Când Li Zeta îi desfăcu şliţul, ar fi mai avut încă timp să se răzgândească, dar o nesimţire confortabilă îl ţinu răstignit pe canapea. Stătea cu picioarele depărtate şi ceafa rezemată de perna moale, refuzând să se gândească la momentul următor. Era ameţit şi lucid în aceeaşi măsură, ca la …

Când pleci din țara ta, n-ai cum să ocolești momentul când oricât de frumos, oricât de nou, oricât de magnific este unde ești, ți-e dor. Azi mi-e dor. Mi-e dor de România, mi-e dor de tata, mi-e dor de mama, mi-e dor de cățelul meu, mi-e dor de ora de …

Mergem. Ne îndreptăm pașii tot timpul către un ceva care sperăm să ne fie cu folos. Creștem. Dorim să avem mai mult. Intervin nemulțumirile. Parcă nimic nu ne place. Lucrurile din jur devin deranjante. Plecăm. Cuprindem străinătatea în speranța că viața noastră devine roz. Din mers, din creștere, din plecări …

Mie îmi place în toate felurile. Îmi place tristă. Îmi place bleagă. Îmi place vioaie. Îmi place şi spumoasă sau vulgară. Uneori, cînd mă aflu în limba română, pot să jur că nu m-am născut încă şi că totul mi-e permis, totul, fără consecinţe sau, în orice caz, fără o …