Articole despre lasitate

La anul vor fi mai multe rânduri de alegeri și e deja evident că românii vor alege prost. Vor urma alți ani pierduți. În primul rând, crește pericolul populismului. Profitând de nemulțumirile legitime ale alegătorului, populiștii își latră temele. N-au nicio realizare, niciun proiect politic împlinit, nimic palpabil care să …

Nu reușesc să-mi amintesc acum cine a constatat că orice viață este un proces de demolare. Dar este adevărat. Amurgul poate fi și lung și foarte frumos, dar asta se întâmplă rar. Mult mai des, asfințitul este dureros și brutal. Realitatea se deșiră, iar sfârșitul vine, întotdeauna vine.  Ai spune …

Oamenii “fără funcție” au de fapt, atât în războaie cât și pe timp de pace, funcția cea mai importantă: ei duc mai departe speranța că umanitatea merită să existe și că ea nu va muri. Și în război, și pe timp de pace, liderii apar rar: câțiva într-un secol, îi …

Când m-am trezit, era încă noapte afară și am simțit iar aceiași durere inexplicabilă, în capul pieptului, aceeași durere care se lasă în stomac și care îmi amorțește mâinile. E probabil frica, teama de ce mă va aștepta mâine, teama de suferi ori teama de fi fericit, teama de o …

Nu știu alții cum sunt în perioada asta, dar eu trec prin niște stări mai mult decât contradictorii. Ieri mi s-a zbârlit părul rău de tot, iar azi m-am trezit rugându-mă să fiu înzestrată cu niște superputeri pentru a putea strânge de gât niște persoane. Știu, fără violență, dar simt …

Când este evocată «Afacerea Dreyfus», pare greu de crezut că a precedat cu aproape cincizeci de ani barbarismul nazist, care-a dus la masacrarea a mii de evrei. De fapt, această eroare judiciară a devenit emblematică arătând că nu e nicio anecdotă cazonă când e vorba despre lumea militară. Povestește despre …

De ce tot nouă să ne fie rușine că suntem săraci? De ce tot nouă care doar supraviețuim, iar pentru asta muncim atât de mult, să ne fie rușine că n-avem să le dăm cât cer? Că n-avem de ajuns pentru a le satisface lor poftele, capriciile, snobismele. De ce …

Dragă jurnalule, Azi (14 martie 2012) a venit acasă înfometat și nervos. Pregătisem ceva de mâncare după ce ajunsesem de la serviciu, dar cumva asta l-a făcut să fie și mai enervat. Mi-a reproșat că “în loc să stai să mai citești și tu ceva, să te deștepți, că slavă …

Cea mai bună prietenă. Îi sunt. Ea aşa zice. Dar chiar cea mai bună… nu ştiu. Însă încerc să-i fiu. Ei şi tuturor prietenilor sau cunoştinţelor mele. Poate nu reuşesc să am mereu sufletul întreg acolo, în problemele lor. Însă păstrez cu încăpăţânare acea amprentă de bun-simţ. Rareori, simt că …

Iubito, Te-ai grăbit atât de tare să pleci, încât mi-au rămas toate cuvintele în gât. N-am putut decât să te urmăresc cum îți înfășurai pe umeri eșarfa pe care ți-o adusesem în dar de la Paris și să simt ca un cuțit răscolind o rană veche parfumul tău îndepărtat. Ai …