Articole despre lamentare

În apartament este totul închis. Bărbatul nu îndrăzneşte să se mişte. Abia respiră, înviorat de sentimente. Are tăcerea peştelui torpilă, a celui care îşi urmăreşte prada cu o fixitate mortală, uimit de descoperirile noi făcute. Iubeşte şi e paralizat de ceea ce simte. Nu mai este în stare să se …

Disclaimer: textul descrie femeile adevărate, nu piZdipoancele care consideră că cea mai bună cale de a trece prin viaţă e parazitarea portofelului unui bărbat. Citii acum vreo două zile lamentaţia unui coleg de revistă pe tema femeilor puternice care emasculează bărbaţii. Din lipsă de timp, abia acum am reuşit să …

Presiunea de pe umerii noştri este uneori prea mare. Ne dispreţuim pentru cât de puţine lucruri am realizat (case, maşini, neveste, bani) în viaţa noastră. Ne uităm la Georgel, la Fane… ei au ajuns departe, noi am rămas în spate de tot. Unde mai adăugăm că ei au mai avut …

Dragi mămici surate! Am observat la majoritatea dintre noi mai deunăzi un fel de reacţie cutanată imediată, extinsă legitim până spre tastele laptopului, vizavi de un articol publicat pe Catchy care ne incrimina lamentările de tagmă crescătoare de copii. Un tânăr domn tătic era de-a dreptul indignat că ne trecem …

Destinul nostru se împacă de minune cu generozitatea Divinității; primim enorm de multe șanse în singura viață pe care o avem. Ce bine că Dickens a fost doar unul și a intuit că speranțele sunt în fapt marile noastre dezamăgiri; nouă ne sunt de trebuință experiențe, cât se poate de …