Articole despre lacrimi

Cuvânt înainte Cuvântul ’prieten’ s-a statornicit printre români pe filieră slavonă, derivând în ’prieten de nădejde’. Sinonimul ’amic’ s-a tras de la Roma, mai precis din limba latină. Franțuzit ’ami’, încearcă și o tentă nițel amoroasă, nimic serios. Englezescul ’friend’ provine din limbile germanice (altoi și pentru cele nordice), tot …

„Emma – Cicatrici” – Raluca Irimie Nu credeam că am să plâng atât citind o carte, dar povestea Emmei m-a zguduit până în ultima fibră. Protagonista romanului „Emma – Cicatrici” are parte de o soartă tristă. Deși speram din suflet la un happy-end, lucrurile n-au fost așa. Ni se prezintă …

– continuarea de aici –  Nu era mașina poliției cea care parcase în fața casei. Cineva făcuse o manevră de întoarcere. Fusese însă suficient pentru ca atmosfera să rămână tensionată. Viktor le ceru celor doi asistenți să iasă din cameră, așteptându-se oricum să sosească și poliția din moment în moment. …

Cea mai sinceră iubire pe care am cunoscut-o vreodată, fără condiții, fără explicații,  e cea a copilului meu. Pot să fiu pe tocuri sau să merg desculță, pot să am părul aranjat sau prins de trei zile într-un coc în vârful capului, pot să port un tricou cu urme de …

Am scris despre ei și cu ei acum mulți ani. Am scris pe Catchy ascultând Pyx Lax când inima îmi era atât de fragedă și plutea într-un cosmos în care eu îi porunceam destinului să fie bun și îngăduitor. Acum zece ani îmi îndeseam inima în viața unui bărbat care …

Era mijlocul zilei când s-a hotărât să îi scrie. Un mesaj scurt, clar, concis, doar cateva cuvinte în care-și  concentrase toate sentimentele „Bună, mi-e dor de tine! Chiar mi-e dor!”. Ecranul telefonului era ca un magnet pentru privirea ei și, deși era pregatită pentru o nedorită tăcere, spera măcar la …

Există iubiri care mor în tăcere și rămân niște basme nescrise. Scriu. Scriu pentru că e prea mult să mai țin în mine și prea mult pentru orice om să audă. Scriu pentru că nu vreau să mă mai aud vorbind și oricum nu aș avea cu cine nici dacă …

Era din nou 31 decembrie. Nu era primul an în care Elena era singură. Fusese oricum un an ciudat, cu un filtru monocrom, ca un film vechi care oricât de intens este, lipsa culorilor îl face să pară cumva sec. Era încă devreme și știa că va fi o noapte …

Acum în prag de sfârșit de an cine nu are  sufletul plin de speranță? Cine nu speră la ceva mai bun, mai frumos, la mai multe zâmbete și la mai puține lacrimi? Cine nu se trezește de dimineață cu gânduri de încurajare, cine nu fuge în goana după cea mai …

E pentru a n’șpea mia oară când mă bat frățește pe umăr să mă fericesc fiindcă mi-am luat frumușel bocceluța și m-am tot dus din România. Pe coclaurii străinătății nu mi-a fost ușor atunci și nici acum nu îmi e floare la ureche. Și nu, n-am cum să uit vreodată …