Articole despre lac

„El iubeşte muntele. Se caţără pe cele mai inaccesibile stânci pentru a gusta libertatea. Ea, în schimb, nu s-a căţărat niciodată pe ceva mai înalt decât nişte tocuri de 10 centimetri. Ea iubeşte agitaţia oraşului. El se regăseşte în liniştea naturii. Ai zice că trăiesc în lumi paralele. Şi totuşi, …

Nu se crăpase încă de ziuă, dar somnul mi-a fost alungat. Gândurile nu îmi dau pace, visele încâlcite mă trezesc, chit că de fiecare dată când mă trezesc, nu ţin minte despre ce a fost vorba. Deschid ochii şi văd norii mișcându-se cu rapiditate din cauza vântului. Sunt mângâiată de …

De când am divorțat, de fiecare dată când mă duc să deschid frigiderul, înăuntrul lui nu găsesc decât lapte și prune, roșii și iaurt sau gem și costiță. Aragazul, un Zanussi cu aprindere electronică și cu un cuptor care rumenește și sus și jos, nu l-am mai pornit de vreo …

Nu prea îmi dau seama cum să construiesc o poveste foarte coerentă din haosul de atunci, cum tot ce s-a întâmplat în perioada lunilor de stat la mare, alături de Calu şi de Sorin, e de domeniul incredibilului. Vorbesc de nopţile nedormite, de zilele consumate pe terasă, lângă Obelisc, cu …

Drăgalaşule, nu mai crede tot ce îţi spun. Mai bine întrebă-te de ce îţi spun ce îţi spun. Întreabă-te dacă mi-ai pus o întrebare la care vrei răspunsul adevărat. Sau întreabă-te dacă o femeie ţi-ar da, vreodată, răspunsul real. Am spus femeie, nu fetiţă! Şi mai întreabă-te ceva: cum crezi …

Graţie unui amic în primul rând virtual, de ceva vreme alerg. În toamna lui 2014, în (cumva) istorica zi de 17 noiembrie, am răspuns unui îndemn la o mişcare umanitară, menită să sprijine un copilaş bolnav şi neapărat operabil în străinătate. În schimbul sumei pe care o donai, te angajai …

Sunt dependent de Parcul IOR, tubul de oxigen al cartierelor Balta Albă, Titan şi Dristor. După ce a fost transformat într-un parc european, perimetrul verde străjuit de blocuri înghesuite şi de artere aglomerate se numeşte “Alexandru Ioan Cuza”. Oamenii folosesc însă, în continuare, denumirea veche pentru parcul tăiat la mijloc …

Se uită la mine jucăușă de sub umbrela dantelată. Ierburile sălbatice, înalte cat un stârc cenușiu, i se zbat în spate, sub vânt. Umbrela e albă, ierburile gălbui, pensula matissiană. Se desprinde puțin din tușele de ulei și mută umbrela încât soarele îi aprinde câteva bucle blonde – firele se …

La un moment dat am simțit că nu mai pot să stau în casă. Stătusem destul, scuipasem televizorul de mii de ori, cred, dar nu era nimeni să numere și, oricum, nu ar fi contat decît momentul în care eu aș fi zis gata, asta nu merge. Hai să încercăm …