Articole despre jale

M-am trezit într-o dimineață cu o durere de șale atât de afurisită încât îmi era greu până și să-mi trag hainele pe mine, nu mai zic de alte mișcări mai elegante. Și mi-am dat seama atunci cât de bine îmi era cu o zi înainte, în dimineața dinainte, când nu …

Dragă mamă, Nu am început jurnalul acesta atunci când a apărut primul caz de coronavirus în Europa, nici atunci când a ajuns în Spania și a apărut prima persoană infectată, nici măcar atunci când a fost declarată pandemia, nici când a apărut primul caz în Granada, acum două zile. Nici …

Se făcea că într-una din zile, pe un tărâm departe-departe, într-o dimineață de milioane mărgărite înșirate o ea, bine, putea fi și un el că nu se mai poartă discriminarea de gen, dar tot o ea, aceeași ea, întreba oglinda din baie acum, probabil că ăia de poveste n-aveau baie, …

Mi-e dor… de-ai mei, de rădăcini, de crângul plin de mărăcini, de MAMA și de glasul ei, de TATA și de brebenei, de-ogradă și de frații mei, de puișori și de viței, de Tata-mare și Mam‘-mare, de licuricii din cărare, de furcă și de caierul de lână de ghizdele de …

Nici depresia nu mai e ce a fost! La fel şi iubirea, considerată, de altfel, o formă de depresie. Eu aş numi-o psihoză, dar, na, nu sunt savant şi nu mă ocup cu studii d’astea. Eu mă ocup cu selfie-uri! Înainte se trata omu’ de depresie cu diverse substanţe, mai …

Îi povestise odată, când Măria, soacră-sa, nu era acasă și băuseră câte-un păhărel de palincă în plus, pitiți pe balcon, pe după rufele întinse la uscat, că n-o luase din dragoste, el o iubise tare pe Floarea, o fată săracă de la el din sat, dar părinții lui i-o băgaseră …

Încerc să trec ușor peste tata și mă dau jos din pat. Nu știu cât e ceasul, dar e noapte demult, dacă tata doarme și în casă e frig rău, iar soba e aproape rece. Mama lucrează schimbul trei, adică e de noapte la fabrică, motiv pentru care eu, mezina …

Din noaptea de vineri spre sâmbătă ne plângem copiii. Nu putem face altceva deocamdată. Trebuie să plângem toate lacrimile, ca să putem apoi, câţi dintre noi am avut norocul să mai avem copiii acasă sau oriunde în altă parte decât în clubul Colectiv, cu ochii limpeziţi de plâns, să facem …

O seară frumoasă de sfârşit de octombrie. Calea Victoriei este o şerpuire de faruri până la intersecţia cu Dacia şi mai departe, spre Ateneu. Dar în zona parcului Iorga e mai linişte. Iar pe strada Mihail Moxa, chiar la începutul ei, se înalţă un alt mic Muzeu al Ţăranului. Este …

“Am decis să încep o viață noua”, mă anunță amica mea cu un aer solemn. O văd pe ecranul computerului, nu zâmbește, în decor apare și un pahar vin. Vorbim pe skype, nu putem să ieșim la o cafenea ca pe vremuri, acum ne despart 3000 de kilometri. Seamănă cu …