Articole despre ipocrit

Nu știu dacă ați observat, dar are loc un fenomen interesant: ne sărăcește limbajul. Ne apropiem de viitorul monosilabic (hă, îhî, ăăă)? Nu mai avem nevoie de complexitatea unei idei exprimate prin limbajul articulat? Vom “comunica” în emoji-uri și gif-uri și asta va fi fost totul? Pe lângă această regretabilă …

Toată istoria marilor povești de dragoste ale civilizației este una a relațiilor clandestine. Vezi celebrele cupluri Tristan și Isolda, Abelard și Eloise, Lancelot și Guinevere, Tess D’Urbervilles și Angel Clare etc. Constructele de idei din filosofia social-morală au în vedere formule de coexistență acceptabilă și echitabilă, iar cele care privesc …

E pe gustul meu. Înalt, slab, atletic și râde cu toată gura. Cu poftă. Are un râs molipsitor. Nu e ce aș numi eu ca fiind un bărbat frumos, e chiar urâțel la chip. Are faţa aia de tocilarul clasei, căruia copiii îi spuneau „aragaz cu patru ochiuri” și care, …

Primarul de la Iași le cere cetățenilor să se gândească la el ca la un om, ca la un tată și ca la un vecin. Am râs în hohote. Nu era de râs.   Am așteptat înainte să public textul care urmează. Am așteptat, deși știam că aștept degeaba. Am …

Sunt perioade de timp (nu doar zile în “cazul” de faţă!) cînd am senzaţia că mi-am luat şosetele invers sau pe dos, că vorbesc alte limbi decît ale celor din jur sau că sunt cel puţin saşiu. E starea aia cînd ai impresia că vocile “ambianţei” sunt date prea tare, …

Nu mă pot agăţa de ură ca să fie (mai)bine. N-am ştiut niciodată ce e ura. Supapa asta de “salvare” mi-a fost mereu necunoscută. Oricât am strâns, oricât a fost, în cel mai rău caz, m-a invadat determinarea. Să fac, să fiu. Independent de lume, independent de tot ce e …

Acum vreo zece ani am avut timp să trag niște concluzii într-un salon din spitalul Colțea. Aveam o ureche aproape desprinsă de cap, 25 de ani, tendințe autodistructive puternice și un vecin de suferință din Militari. Cel mai tare mă îngrijora nu că ajunsesem la urgențe după un șpriț teribil, …

Între Basel şi Zürich. Tren. Zilnic, şapte zile. Muncă, nu distracţie. Trei femei. Una dintre ele, eu. Mă ţineam cuminte-n dinţi şi aşteptam gara. Să coborâm, s-ajungem la hotel, să ne facem bagajele şi să venim acasă. De-aia leg nervii de gară. Aiurea. Frântă şi dezabuzată, aud o frântură dintr-o …