Articole despre întâmplări

„The show must go on” este deviza optimistă sub protecţia căreia, indiferent de ce se întâmplă, trebuie să mergem înainte. Și asta facem, mergem înainte indiferent cum. Și nu e bine. Pentru că „mersul” asta tare mult seamănă cu o trecere a raței prin apa sâmbetei… care ia cu ea …

Am privit spre cutia cu fundă roșie, unde aruncasem toate amintirile, cuvintele frumoase și mai puțin plăcute, lecțiile de viață și m-am gândit dacă să o desfac. Eram în dubiu, dar nu am apucat să mă gândesc mult, că 2019 mi-a intrat pe fereastră, s-a instalat frumos pe canapea și …

Despre  Moș Costache ăsta, despre care o să vă tot povestesc câteva seri la rând, am auzit cu totul întâmplător de la un Gilu, un coleg de la aprovizionare care a rămas de-a dreptul uimit când a auzit că eu nu știu nimic de el.  — Păi cum, mă, Sorine, …

În mansarda gândurilor, magia se împleteşte cu rumoarea nedescătuşată a libertăţii viselor; nu am preş la intrare, de aceea cheia ruginită tronează în mâna fiecărui trecător ce-mi dă bineţe… cafeaua neîmplinirilor alungă toate faptele neîntâmplate: ghiceşte-mi în zaţ, poate aşa-mi subjugi licărul ce-mi stăruie în privire, un chip fără o …

Și-mi spun mereu: Lasă-i. Iartă-i. Uită-i. Și niciodată nu-mi iese treaba asta: fie îi las, dar nu-i uit, fie îi iert, dar nu-i las, fie îi uit fără să-i fi iertat. Sunt ghimpi care mi-au intrat în talpă în mersul meu prin viață, unii mai adânc decât alții. M-am aplecat, …

Nu sunt eu rapsodul din George Enescu (cartierul ăsta s-a dovedit o alegere puţin inspirată), însă simt nevoia să îmi vărs năduful, nu-mi pot liniști părul ridicat pe ceafă. 8:30 am: mă îndreptam târâit spre baie când, zbang, mi-a fugit pământul de sub picioare. Cu panorama tavanului drept în frunte m-am …

Aveam 11 ani şi locuiam într-o casă cu 3 etaje în „stil italian”. Era o curte interioară înconjurată de jur împrejur de paliere, din care se deschideau uşile de intrare în apartamentele oamenilor. Ştiam fiecare destule amănunte despre vecini, nu de alta, dar era simplu să-i vezi şi când vin, …

Venisem de puțin timp în Italia. După toate drumurile făcute între Peninsulă și plaiul mioritic, eu și soțul, într-un final, am hotărât să rămânem în a lui patrie mumă. Limba n-o cunoșteam foarte bine, dar mă descurcăm în conversații lejere, foarte lejere, iar unde nu înțelegem cine știe ce, îmi …

În serile când te ascultam, fascinată fiind de vorbele tale filosofice și gândurile frumoase, pe care le purtai pentru lume și umanitate, credeam că vei putea face parte din universul meu. Și te-am căutat și primit ca pe un om în care îmi vedeam propriile valori. Am crezut că păstrezi …

Au spaniolii o vorbă care s-ar traduce cu expresia ”comparațiile sunt odioase” și care, desigur, sună mult mai bine în spaniolă. Nu că nu se pot face comparații, crea parelele și formula asocieri (de altfel, o facem mereu: ne comparăm cu colegii de școală, cu prietenii, ne măsurăm constant reușitele, …