Articole despre intamplare

De la o vreme, mă tot roade o întrebare. Oare noi, oamenii, ne întâlnim cu un scop sau pur întâmplător. La întrebarea asta fiecare e liber să considere ce și cum îi convine lui. Realitatea este că, orice răspuns am da, este doar o presupunere sau o convingere individuală, care …

Trebuie să vă povestesc ceva. Nu cred  în „ciorba reîncălzită” sau, mai rău, în „magia sărbătorilor”, deşi e posibil să fie cazul să îmi schimb părerea. Sau… Prietena mea A. este singură de ceva timp, dar poartă în suflet ecouri vechi pe care nicio altă relaţie nu a reuşit să …

Ea îl iubea. El o plăcea. Între iubitul ei şi plăcutul lui, trecea Canalul De Suez. Treceau dorinţele ei arzătoare, neîmbrăţişările şi nesărutările, visele neîmplinite, lacrimile şi tăcerea. Aşa ştia ea să umple spaţiul dintre ei, cu tăcere. Şi neputinţă. Şi nepricepere. Şi aşteptare. El nu ştia să culeagă nimic. …

– continuare de la Necăsătorit, dar ce folos? – Nu îl cunoşteam de undeva. A fost o întâmplare. Am vrut să ies din lumea mea aseptică şi să privesc viaţa printr-o altă fereastră. El nu a fost o ţintă. Nici măcar o victimă colaterală. A fost, pur şi simplu, o …

Acum 20 de ani, când telefoane mobile aveau numai câţiva privilegiaţi şi încă nu era la modă să stai nonstop pe internet – să zic că de-abia se zăreau zorii revoluţionarului mirc, “bătrânii” ştiu la ce mă refer – poveştile de iubire se derulau în planul strict al realităţii, într-o …

Nu îl cunoşteam de niciunde. A fost o întâmplare. Am vrut să ies din lumea mea aseptică şi să privesc viaţa printr-o altă fereastră. El nu a fost o ţintă. Nici măcar o victimă colaterală. A fost, pur şi simplu, o întâmplare. Invitaţiei mele a răspuns cu un mesaj: – …

Când am plecat, mi-au urat drum bun şi „toate cele”. I-am privit mirată, „formatată”. Bunica mă învăţase că oamenii nu pot fi înlocuiţi, că oamenii sunt unici, că ei, oamenii, lasă în urma lor un semn propriu, personal, imposibil de duplicat, de copiat de „lipit în locul altuia care tocmai ce …

Îmi spuseseră să iau taxiul din gară şi-l luasem. Un taxi alb, banal, cu număr par. Şoferul, un mustăcios în jur de cincizeci de ani, mă întrebase adresa, şi eu îi arătasem peticul alb de hârtie. El zâmbise politicos şi-mi spusese că minimul e 25 de franci. Nu înțelesesem sensul, …

Dacă până și lui Dumnezeu i-a părut, la un moment dat, rău că i-a creat pe oameni, eu de ce n-aș avea dreptul ăsta? De ce se așteaptă de la mine să fac alegeri definitive? Cita din Geneză un pasaj pe care-l recitisem eu însumi de curând. Era chiar înainte …

Tot ce pot să vă spun este că mă căuta foarte des. Vorbeam despre cărți, aveam autori preferați, îi plăcea la nebunie poezia “Lupta cu îngerul” de Jacques Prévert. Când intra în încăpere, eu băteam cu degetul în masă. Era semnalul. Amândoi începeam să spuneam poezia. Nu te duce Totu-i …