Articole despre infinit

Vocea caldă, bărbătească, răsuna în difuzoarele mașinii, făcând parcă abstracție de frigul și ceața care înveleau atmosfera de-afară, de la un capăt la altul al drumului: “…aș găsi…ce se află după infinit…” Sub impulsul melodiei, gândul meu alergă spre tine: TU… infinitul meu! Așa am simțit să te numesc, încă …

Patruzeci. Asta scrie în buletinul tău. Așa te simți câteodată. Și da, știu că nu îți place. Douăzeci. Douăzeci are sufletul tău. Atunci când mă ții de mână. Când ne certăm – adaugi câte un mic plus la acest douăzeci. Când m-am născut eu – tu aveai treisprezece ani. Sunt sigură …

De fiecare dată când plecam la bunica, treceam pe lângă un lac. De fiecare dată, eu trebuia sa stau la fereastră pe partea cu apa. O priveam cu nesaț, ca şi cum pe luciul ei s-ar fi aflat răspunsurile la toate misterele lumii, iar eu îmi doream să le absorb …

Am ajuns în București dintr-o întâmplare care avea să se dovedească destin, căci în multe orașe am mai locuit eu în ultimii cincisprezece ani, destul am schimbat continentele și adresele, și nicio gazdă nu mi-am uitat și întâmplarea aceea a fost, firește, o fată, dacă nu o iubire, și ce …

Tata a iubit enorm copiii. Pe ai lui şi pe ai tuturor. Ne băga, la propriu, în sân când eram mici şi ne curgeau mucii, scoţând bomboane de prin toate buzunarele. Suntem cinci fraţi, dar odată, prin 1990, am fost şase. Tata era şofer pe autobuz după ce a avansat …

Îmi spuseră că e undeva lângă Champs Elysée „ştii tu, strada aceea mare, lungă şi lată cu magazine multe”. Ştiam, nu eram născută ieri. Şi dacă aş fi fost, tot n-aş fi putut să nu ştiu. În clasa a opta „doamna de latină” ne ceruse să scriem ceva frumos despre Paris, …

Oare de câte ori am trecut pe lângă tine, fără să ştiu că eşti tu, de câte ori ne-am aflat în acelaşi loc, pe aceeaşi margine de suflet, fără să realizez cât de aproape-departe eşti de mine, la câte dintre întrebările mele răspunsul nu erai tu?! Poate că am trecut …

După mulţi ani în care subiectul m-a pasionat la maximum, după ce în ultima vreme am văzut mai multe documentare extrem de interesante pe această temă şi după o discuţie cu Mihnea, fiul meu cel mare, cred că pot să trag linie: 1. Existenţa vieţii altundeva în Univers şi existenţa …

Ploua fin şi mult şi trist şi florile se scuturau de apă. Priveai singură şi departe şi încercai să explici inexplicabilul. Nu reuşeai … O ştiai din grădiniţă, aveaţi amândouă gentuţe maro cu încuietoare gri. Metalice. Ea era fata cu visele, tu erai fix opusul ei. La 16 ani îţi …

Singurătatea, din punctul meu de vedere, îți oferă șansa (rară, ce-i drept, din cauza lipsei răgazului) la introspecție. Nevoia de singurătate (din când în când) devine de cele mai multe ori similară, din punct de vedere al societății de azi, cu ”nebunia”. – E nebun săracu’, lasă-l că-i artist… Și …