Articole despre imbecilitate

Petrec, slavă tuturor zeilor!, tot mai puțin timp în țara natală. Și, deși nici înainte nu sufeream de boli ale ochilor, văd și mai bine. Sentimentul dominant în societatea românească este ura. O pâclă de ură s-a așternut peste toată țara. Era o vreme când acesta era invidia. Mi se …

Să lăsăm o clipă elitele globale și șerpilienii intergalactici și să mai privim și către urmele trecerii gloatelor pe planeta pământ. Nu știu dacă ați remarcat, dar subzistăm în vremea tiraniei gloatei. Totul este astăzi pentru și despre gloată. Muzica: pe gustul gloatei. Filmele: să placă gloatei. Rețelele sociale: merg …

În România se confundă democrația cu dictatura hoților și proștilor. Cum și de ce? Analfabeți dovediți sunt proțăpiți în funcție, puternicii zilei se îmbolnăvesc de doctorită, devin doctori în știință peste noapte, deși nu știi cum de au trecut ei de grădiniță sau, hai, cel mult, ciclul primar. Vorbesc prost, …

Dacă sunt o mie de oameni în România care au citit “Tarantula”, carte nebună din tinerețea scriitorului Bob Dylan, care nu era cu nimic mai prejos decât alde Jack Kerouac, eu îmi mănânc pălăria în rond, la Universitate. Ei, și ce dacă nu sunt? Știm noi mai bine cine este …

Omul prost este – din păcate – de neocolit în viețile noastre, și nu de puține ori noi înșine suntem cei proști. Există un potențial de imbecilitate în orice ființă umană, așa cum a demonstrat, aproape științific, profesorul Cipolla (pentru aprofundare, citiți, dacă vă interesează, Legile fundamnetale ale imbecilității umane). …

Multe sunt motivele pentru care lumea devine tot mai insuportabilă. Ca să fim sinceri, însă, lumea a fost dintotdeauna insuportabilă. Așa cum frumos remarca și John Steinbeck, mai vechiul nobelizat american întru literatură, orice epocă și-a zăpăcit contemporanii. Toate au fost la vremea lor manifestări plenare ale imbecilității umane: și …

Pe 23 iulie 2014 am împlinit împotriva dorinței mele, împotriva cursului vieții, împotriva tuturor așteptărilor, împotriva fișelor medicale reale și imaginare, treizeci și unu de ani. E o vârstă pe care nu mi-am dorit-o niciodată, dar în contra căreia găsesc că e deja ridicol să scriu. Fără să fiu cunoscut …