Articole despre iarnă

Mereu m-am întrebat care-i morala în urcarea sisifică a furnicii pe timp canicular. Cum care furnică? Cea legendară, cu greierele ei boem. Bine, nu al ei, doar greierele… Mă rog, știți voi, Greierele și Furnica. Aia adună și trebăluiește ca disperata cât e ziulica de lungă: să aibă la iarnă …

Uneori mă lovește nostalgia și îmi aduc aminte de… prima iubire. Care năvălise din senin peste noi într-o toamnă târzie, frumoasă, caldă și liniștită ca visul frumos pe care dimineața nu ți-l mai amintești, dar care te face să zâmbești întrega zi, fără să știi măcar de ce… Frunzele cădeau… aurii, …

Dintotdeauna mi-a plăcut ploaia. Mi-a bătut în streaşina casei părinteşti, o auzeam de când mă ştiu… încă dinainte de a realiza că e ploaie… Atunci când anotimpurile se succedau în mod firesc, aşa cum învăţasem la şcoală, ploile erau bine venite oricând. Cum era pe atunci? Ploaia de primăvară era …

El nu-și putea explica senzația. Era o căldură venită de nicăieri, un tremur abia perceptil al buzei, un fior scurt pe diagonala lungă. Era trăirea generată de instict, răbufnirea aceea imposibil de controlat. Era partea aceea ascunsă devenită deodată vizibilă. El devenea atunci deodată vizibil altul, încercând invizibil să redevină el. …

A fost de ajuns să treacă doar o noapte pentru ca azi să simt că a venit primăvara. Pentru că toate pozele de profil arată asta, pentru că nu e internaut care să nu tânjească după soarele ce va veni în urma ghioceilor, a brânduşelor şi a toporaşilor. Pentru că …

În dimineaţa zilei de 3 februarie 1954, bucureştenii s-au trezit prizonieri în propriile case. „Ne-am dat seama că era zăpadă mare pentru că înăuntru era întuneric, iar geamurile erau albe. Am încercat să ieşim, dar nu s-au deschis nici ferestrele, nici uşile!”, descrie Dan Antoniu, cercetător istoric în domeniul aeronautic, …

Azi-dimineață, îl aşteptam pe unul din colegii de serviciu să treacă să mă ia. Gata de plecare, cu o cană de cafea în mână, mă uitam pe geam. Un bărbat în vârstă, după toate aparenţele foarte sărac, trăgea un căruţ imens plin cu pet-uri goale. S-a oprit la pubelele din …

Polei, frig, trotuare – mormane de zăpadă, polei, ger, vin ploile (nu ca în Louis Bromfield, în 2 vol, vara…), gradere anonime ce trec agale, oameni zgribuliţi ce trec mai puţin agale, Boboteaza, Sfântul Ion… finalul spriţurilor de Sărbători. Şi tot aud de ăştia 2l de lichid pe zi… Good! …

Am crezut, începând din ’89, ca şi voi de altfel, că sunt, că voi fi – ca individ cel puţin – subiectul, dacă nu scopul, finalul grandios al reformelor din România ultimilor 26 de ani. Iar ei…? Am sperat la un moment dat, ca şi tine, că voi intra în …

Eram prin clasa a patra sau poate că în clasa a cincea când, într-o compunere, am calomniat prima dată iarna. Copiii sunt învățați să elogieze – cu frumoase clișee – toate anotimpurile, căci noi avem nu doar toate formele de relief, ci am fost binecuvântați și cu primăvară (când natura …