Articole despre iarnă

După ce că oricum venea vara și oricum aveau să înceapă interminabilele și răsuflatele discuții, sfaturi și glumițe despre descoperirea sau dezbrăcarea, spuneți-i cum vreți, a templului pământesc în care sălășluiește sufletul nostru nemuritor, mai trebuia să intervină și-o carantină care, cel puțin unora dintre noi, să ne facă viața …

Stau uneori și mă gândesc, ce ar fi făcut bunicile mele în izolarea asta? Cum ar fi trăit ele interdicțiile, limitările, statul Planetei pe loc? Cred că nu s-ar fi gândit prea mult, și-ar fi suflecat mânecile, înnodat basmaua sub bărbie și pus șorțul cel de toate zilele și ar …

La marginea unei păduri de fag, albă, golaşă şi zgribulită, în Ajunul Crăciunului, două case se odihneau rânduite una lângă alta sub cerul limpede, de cleştar, ce împrumuta azurul său întinderii tăcute de zăpadă. Una mai mare, cu uşă de lemn verde, cu iederă uscată căţărându-i-se vajnic până sus, la …

Un răsărit mov cântat de ciori. Fum și abur, cine mai respiră deasupra frunzelor arse? Privind soarele în față, cum stă aspru pe cornișa casei, știu că-i ultima zi de toamnă. Dar abia mâine, mâine începe iarna vieții noastre. De mâine poate ne vom întroieni în facturi, reproșuri, neajunsuri, azi …

Prima oprire, Elveţia. Staţiunea Klosters. Cum să nu fie de lux, când e situată la 1200 de metri înălţime, în valea Prättigau, are locuitori doar vreo 3-4000 şi e combinaţia perfectă între liniştea unui sătuc elveţian uitat de vreme şi confortul adus de zilele noastre? Destul de aproape de Zürich …

O bătrână riscându-și viața, suspendată periculos în afara balconului închis, la etajul patru al unui bloc, fără nici un fel de protecție, curăță geamurile. Cu trei rânduri de cârpe, timp de o jumătate de oră. O cunoștință a filmat secvența anul trecut, în martie. Asta e curățenia de primăvară în …

Miros de vin fiert cu scorțișoară şi felii de portocală. Cana e caldă şi sorb câte un pic din ea. Pân-atunci nu suportam scorţişoara. Îmi plăceau cuişoarele, dar scorțișoară, nu. E iarnă, cidru cu scorțișoară. Îmi plăcea şi-mi pace cidrul de fructe de pădure, e deliciul ameţitor al nopţilor de …

Soarele strălucea peste zăpada așezată în strat gros pe fața pământului. Umbrele aruncate de copacii goi, cu crengile ca niște degete răsfirate, păreau uriași din povestirile fantastice. Eram copil, iar iernile copilăriei mele nășteau mereu cuvinte care se închegau în fraze, fraze care se transformau în viitor, mai apoi în …

Și cum ziceam, când plec, mă întorc mereu! Aseară mă gândeam că nu o să mă mai gândesc, că îmi văd de fluturii mei și mă duc la un film. Și după, vin acasă, beau un pahar cu vin și mă așez liniștită în pat. Pe dracu’! Ajung acasă și …

*Anul ăsta, nici iarna mea dragă nu mai are, parcă, răbdare. A năvălit deodată peste noi, cu gerul și materia asta suspectă, dizgrațios de murdară, fără ca mai înainte frumoșii arbori tomnateci să-și poarte suficient – cu grația și demnitatea aia minunată – covoarele de frunze uscate, pe străzi și prin …