Articole despre iad

Au trecut câțiva ani de când m-am despărțit de cel pe care l-am iubit ca o nebună. Da, ca o nebună, pentru că așa am fost, doi nebuni, unul după celălalt, el la propriu nebun, doar mie mi-a luat ceva timp să realizez. Așa se întâmplă când ți se alterează …

Episodul 1 Duminică, 10 aprilie, la 6:30 am în Gurgaon, mă urc în maşina colegilor de serviciu pentru a porni spre Taj Mahal. Ne aşteaptă o zi lungă. Itinerariul sună cam aşa: Taj Mahal în Agra şi templele din Vrindavan. Sunt extrem de entuziasmată pentru că am făcut alegerile împreună …

Cu religia făcută în școală nu am fost de acord de la bun început. Pe motiv că locul ei e la biserică, în timp ce școala e pentru știință și arte, adică lucruri ceva mai concrete, față de credința în ceva ce, oricum, ți se spune din start că ar …

Clasic… ştii cum e. Discuţi, râzi, comentezi şi treci peste subiect atunci când nu e „despre” tine. Când nu e povestea ta. Pe principiul – mie nu mi se poate întâmpla aşa ceva. Şi-i mai arzi o smetie peste ochi intuiţiei. Cât timp zace leşinată, e în regulă, te poţi …

Unul din nouă oameni (aproximativ 795 milioane) suferă de malnutriție cronică. Deși există destulă mâncare pentru a hrăni toată populația globului. În campania desfășurată între 2013-2015 de organizația Caritas – Ending hunger by 2025 – un video clip de un minut a susținut cu mare impact ideea generoasă de a pune …

Stă pe patul sărac, în camera goală din mansarda primită mai mult din milă decât pentru chiria amărâtă pe care urmează să o plătească și-și peticește singura bluziță pe care a avut-o vreodată. Îi chiorăie stomacul de foame și ochii ei de culoarea alunei-verzi ard de tristețe, teamă și singurătate. …

Toate ne plângem și eu ma plâng des, mult prea des, de bărbați. Nu puține au fost momentele când i-am urât pe cei pe care i-am iubit. Pentru că ura, e un sentiment atât de aprig și de profund, încât în viața asta nu i-am urât decât barbații pe care …

Scenă de un suprarealism pe cât de fascinant, pe atât de terifiant… Un Capodecina, sub lumina reflectoarelor, pe o scenă, execută o tarantellă verbală letală în fața unei săli încremenite sub luminile artificiale, neomenești, lovite de valul de uluire și groază produse de dansul funest al tânărului acrobat al morții …

Îmi plac la nebunie oamenii asumați. Cred că este cea mai mare realizare într-o viață de om. Să ajungi la tine, să te privești adânc în suflet, să vezi tot ce-i acolo și să îți spui: ”Ok. Ăsta sunt, mă accept și nu mă judec. Fac tot ce vreau, fără …

Acum câțiva ani, mi-a spus cineva: ”Motorul vieții e frica”. Atunci l-am contrazis. Cu foc și înverșunare. L-am contrazis, pentru că, de fapt, nu puteam să îmi accept frica. Apoi, anii au trecut și mi-a mai trecut din înverșunare. Dar frica a rămas acolo. Mare, multă, covârșitoare, uneori. Mă înșfăca, …