Articole despre Herastrau

Era sâmbătă seara și luna nu era încă de găsit, deși cerul strălucea în violet. Emil mă invitase la petrecerea unor prieteni, pe undeva, prin Cotroceni. Se prefăcea că mă curta, în așteptarea unei frumuseți cu acces la vacanțe în străinătate și case de vacanță. În rest era un tip …

Difuzorul prinse brusc viață, anunțând apropierea de aeroport: “Vă rugăm să vă puneți centurile de siguranță…” Își îndreptă conștiincios scaunul, încercând s-alunge senzația de “déjà vu”. Nu mai ținea minte a câta oară se întâmpla să se desprindă de realitate în momentul aterizărilor, aburii trecutului reușind să învie de fiecare dată… …

Unul dintre motivele pentru care iubesc Londra constant şi apăsat este felul în care natura interferează cu urbanitatea. Nu mă gândesc, neapărat, la şoriceii de tăciune care fulgeră ca nişte scântei oarbe pe şinele din staţiile de metrou, nici la porumbeii constant izgoniţi din Trafalgar Square. Parcurile londoneze, însă, astea …

Primii doi ani de facultate au fost cei mai bogaţi în senzaţii. În întâmplări de tot felul. Exista pe atunci în mintea mea o limită a „întâmplărilor posibile”. Restul, acele întâmplări imposibile, erau dedicate „altora”. Erau întâmplări din filme şi poveşti cu zâne, genul de întâmplări care se detectează de departe drept non-veridice. …

Graţie unui amic în primul rând virtual, de ceva vreme alerg. În toamna lui 2014, în (cumva) istorica zi de 17 noiembrie, am răspuns unui îndemn la o mişcare umanitară, menită să sprijine un copilaş bolnav şi neapărat operabil în străinătate. În schimbul sumei pe care o donai, te angajai …

Da, eu m-aș duce într-un parc să mă dau în leagăn. Eu mă descalț vara și intru pe iarbă acolo unde o găsesc, să-mi încarc bateriile cu energiile pământului. Și puțin îmi pasă de privirile aspre ori de zâmbetele strâmbe. Și știți ce? Câteodată, rar, câte cineva se oprește, se …

După un an și jumătate de practică în calitate de ucenic pe salteluță, recunosc că a fost o provocare foarte mare să ies în fața a peste 80 de copaci și să mă expun vouă cu toate emoțiile, stângăciile și bâlbâielile unui copac emoționat. Dar pentru mine a fost minunat! …

„Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea“ (click aici, e minunat poemul greșit atribuit lui Pablo Neruda) Hai, trăieşte şi tu puţin! Siluete în alb îmi dau târcoale. Totul e scăldat într-o lumină difuză, lăptoasă. În jur miroase a spital. Prind din zbor cuvinte aruncate: „preot“…„trăieşte“… Sau poate era un „NU“ …

O fi bine să se obişnuiască şi copiii cu sistemul birocratic şi să intre în circuitul “obţinere de aprobări–înscriere la Registrul Comerţului–punere în sfârşit pe picioare a micii lor afaceri”? Da, dacă vorbim de jucării. Aşa au gândit cei de la Teatrul Masca să se întâmple lucrurile în Herăstrău, duminică, …