Articole despre haz

Nu știu cum să îmi iau rămas bun ultima dată. Nu știu ce aș putea să îți mai spun ca să înțelegi că ai fost singura mea șansă la fericire. Nu mă așteaptă nimeni și nimic dincolo de tine. Mi-ai oferit cei mai frumoși ani din viața mea. Am crescut împreună, …

Pentru mine, cărțile bune pot fi de mai multe feluri. Sunt cărți care te deconectează, cărți care te pun pe gânduri, cărți care te amuză, cărți care îți descoperă părți din tine și cărți care te fac să te simți mai bine cu tine însuți. Iar cartea Cristinei face parte …

Iubești pe cineva nu pentru că e perfect, ci pentru că știi că-i imperfect. Știi cât de imperfect e. La fel de imperfect ca și tine. Da, te irită. Da, te calcă pe nervi. Da, te face să plângi. Da, îți scoate peri albi și-ți simți căpățâna că ți-ar exploda …

Ce are El. Zâmbet! Din ăla cu dinți perfect sănătoși, drepți, curați și pe care ți-i dorești ereditari, pentru viitorii voștri copii… Ochi! Blânzi, cu gene suficient de lungi și privire ce-ți transmite bunătate, cu fiecare clipire… Păr negru! Bruneții, este știut, sunt cei mai doriți bărbați din lume, fiindcă …

Câteva comentarii bine țintite asupra ultimului meu articol m-au făcut să mă pun în postura cititorului și a cititoarei Catchy, drept pentru care îi mulțumesc (oriunde prin Himalaya s-ar afla) Faianțarului, ca și următorilor parteneri de dialog (aștept Zidarul și, eventual, Demolatorul). Această schimbare de perspectivă m-a făcut să-mi amintesc de …

În București, la începutul secolului trecut, viața avea farmec, eleganță și haz. Și mai ales deschidere a minții. E o oarecare distanță între petrecerile din zilele noastre, reduse la doar câteva ingrediente (zgomotul asurzitor, alcoolul și sexul) și petrecerile străbunicilor noștri, în care lipsea zgomotul insuportabil, dar erau prezente grația, umorul …