Articole despre groază

Nu neg, îmi place. Aşa cum îmi plăcea circul ambulant, când se făcea bâlci la mine în oraş. Când eram mic, auzisem câte şi mai câte despre femeia cu barbă. Dar, ori de câte ori apărea pe scena improvizată, mă dezamăgea. Se vedea de la o poştă că barba e …

Noapte neagră de nu vedeai cu opaițul la doi pași înainte. Noapte ca la început, cînd numai Dumnezeu sufla pe deasupra apelor, iar pămîntul nu începuse încă să rostuiască oameni. În tot satul nu licărea decît o lampă la odaia Stoiceștilor. Muntele de om își freca mîinile a disperare și …

M-ai ars, baby. M-ai ars de mi-au sărit capacele și mi-au explodat creierii. M-ai ars cum de mult nu m-a mai ars nimeni. Apoteotic. Apocaliptic. Cu flăcări și draci. Cum altfel? Era previzibil. Ăstea ca mine acolo ajung. Noroc că mie îmi plac dracii. Sunt sexy. Și fair play. Nu …

Stăteam sub viţa bătrână şi îl ascultam. El privea paharul cu picior şi-mi spunea că un pahar mai merge. Că aşa îi spusese doctorul. ”Un pahar pe zi merge”. Îl inspira vinul, între două înghiţituri îmi povestea. Oameni, locuri, fapte. Toate îl inspiraseră. Se jucase toată viața cu ele, inventând poveşti. …

Povestea aceasta este de departe una adevărată. Nu este îmbrobodită, nu este împachetată în staniol, este exact așa, ca viața. Cum este. În afara numelor. Dar nu cred că asta vă va deranja. Radu era un arhitect foarte cunoscut, căutat, și care iubea din tot sufletul ceea ce făcea. Pe …

Oricât încerc să mă rup de trecut, realizez mai tare că trăiesc în oglindă viața tatălui meu. Un personaj pe care l-am admirat, l-am copiat și, atunci când a plecat de acasă, am sfârșit prin a-l urî. Ne-am regăsit după 20 de ani, eu fugind în continuare de umbra lui …

Existența e frumoasă. Existența, în formele pe care Dumnezeu însuși ni le arată, e magnifică și perfectă. Gravitația ne creează sentimentul că stăm în vreme ce Pământul, Galaxia și Universul însuși se deplasează cu viteze uluitoare. Soarele se revarsă fericit peste toate lucrurile, iar norii își deschid ferestrele atunci când …

“Și al meu. Acum abia, la un an după divorț. Mă sună și-mi spune cât e frumos, dar, totodată, al naibii de greu să te ocupi de copii. Avem discuții interminabile la telefon despre cei doi copii noștri, discuții pe care mi le doream cu atâta disperare înainte… Înainte, viața …

Ne dăduserăm întâlnire în Mariendorf, în acel Berlin de început de toamnă colorată, caldă, fascinantă. Ajunsese mai repede decât mine și râse cu poftă când văzu chipul meu uimit, privind construcția pe care dorise să mi-o arate. – E vreun cavou? am vrut să știu eu. Hohoti scurt. – Nu. …

Zorile mă prind iarăși în păienjenișul rece al gândurilor. Ca în fiecare zi, voi ieși în universul străzii –  vom veni Femeie și Bărbat – unul către celălalt, vom merge (poate) umăr lângă umăr și ne vom recunoaște sau nu, ne vom zâmbi ori vom trece simplu unul pe lângă …