Articole despre groază

Trebuie să scriu! Trebuie. Sună prea puternic. Vine dintr-o nevoie aproape disperată. De ce? De ce trebuie să scriu? Dacă aflu răspunsul, voi scoate totul afară? Va însemna asta o eliberare, vor fi toate cuvintele parte dintr-un întreg? Sau poate că nu-i întrebarea potrivită, poate ar trebui să o reformulez. …

Eu, atunci când aud că a fost capturat, chinuit, terorizat și la urmă omorât un om, mă îmbolnăvesc de durerea și de groaza lui ca și cum eu însumi aș fi trecut, clipă de clipă, ochi cu ochi, chin cu chin, prin teroarea aceea oarbă și sângeroasă prin care a …

– continuare de aici –  Drumul de întoarcere îl făcură în tăcere. Nu era nimeni cu ei în mașină, așa că nu era nevoie să se mai poarte ca și cum ar fi fost împreună. Nu mai aveau de ce să se poarte ca doi oameni căsătoriți. Oricum, ea nu …

În tramvaiul cu care circul când mi-e bicicleta-n service e o altă lume. Bătrânei acrișori care se împing cu pungile lor, unii pe alții și pe oricine le-ar sta în drumul lor spre scaunul liber. M-am gândit mult până să scriu asta, pentru că nu mi se pare nimic mai …

Tu de ce n-ai suferit? De ce n-ai plâns în pumni când am plecat de lângă tine? Ar fi trebuit să îți smulgi părul ăla blond de tristețe și, în genunchi, să îmi cuprinzi gamba cu unghiile tale negre până aș fi sângerat. De ce nu m-ai făcut să mă …

Îl văd cum se apropie și mă biciuiesc în gând pentru toate poveștile de dragoste ieftine în care am crezut, cu naivitatea-mi fantezistă și romantico-patetică. Se oprește la vreo jumătate de metru de mine, mă prinde de mână și zâmbește trist. Iar eu tremur necontrolat din toate încheieturile (măcar tremur). …

Cincinnati a fost locul pe care l-am numit „acasă” în ultimii 9 ani. Sunt expatriată. Încă din copilărie, am iubit animalele. Mi s-au părut întotdeauna nobile şi blânde, extreme de blânde, niciodată capabile de ură, de răzbunare sau de acte malicioase. În copilărie îmi plăceau toate activităţile care implicau interacţiunea …

Gândul care m-a speriat întotdeauna, poate chiar la nivel patologic, a fost cel legat de moartea unei persoane dragi. Ideea de a pierde printre degete viața cuiva pe care îl iubesc m-a cutremurat de fiecare dată. Nu am înțeles niciodată teama de cadavre. Poate de aceea nu am avut vreo …

Mi-e frică de întuneric de când m-a agresat Alex. Era în vremea studenției. Într-o seară bântuită de un noiembrie ploios mă întorceam de la cursuri. L-am întâlnit în parc, lângă Teatrul Național, un loc foarte circulat, și am plecat împreună spre casă. Îl știam bine, de mulți ani. Era prietenul …

Am o perioadă întunecată de viaţă în urma mea. Care a durat mulţi ani de zile. Determinată de diverse motive, schimbări hormonale, schimbări negative în situaţia de cuplu, acestea au fost primele semnale că ceva nu e în regulă… încetul cu încetul am fost nevoită să renunţ şi la serviciu, …