Articole despre Gică Petrescu

Când râdea – şi râdea des, scuturându-şi umerii înguşti, scheletici, şi dezvelindu-şi până-n gingii dantura de acrilat – tanti Lenuţa întinerea brusc. Nu-i mai vedeai deloc ridurile adânci de la cozile ochilor, nici brazdele de pe frunte, nici cutele ce coborau de la nas către colţurile gurii atent rujate. Ochii …

Să fie, cred, vreo trei ani de când n-am mai dat pe la Alexandria. N-am avut timp, viața fuge în ritmul halucinant pe care l-am luat ca atare și pe care îl contestăm, mai mult de formă, mai mult ca să ne facem datoria, să nu zică apoi cineva că …

Dând Cezarului ce-i al Cezarului, probabil că iubirea – mai ales în varianta decepție – acoperă undeva între 75% și 85% dintre subiectele tuturor pieselor muzicale cu text, de la operă la manele. Foarte bine, dar restul? Mi-a venit ideea unei asemenea abordări ascultând pentru a nu știu câta oară …

Am crescut în aproape-cultul revelionului. Nu era doar „trecerea dintre ani”, ci un eveniment de primă mână, pus pe picior de egalitate cu Paştele şi Crăciunul – desigur, fără componenta spirituală, dar cel puţin la fel de aşteptat şi pregătit. Două lucruri erau obligatorii şi defineau revelionul: petrecerea şi programul …

Anii ’40, Micul Paris. Bucureştiul cunoştea cea mai bună perioadă a sa de până atunci (dacă nu şi de după…), iar românii de la oraş se obişnuiseră deja să trăiască, să se îmbrace şi să se poarte ca în Apus. Femeile sunt cochete, bărbaţii poartă fără excepţie pălărie, maşinile au …