Articole despre garla

Dintr-un tată oltean și o mamă ardeleancă, noi am ieșit bucureștence. Mama și tata se mutaseră în București pentru un vis: copiii lor, nenăscuți încă, să meargă la facultate. Erau aşa de tineri și habar n-aveau pe ce lume sunt, dar știau ce trebuia să se întâmple peste vreo 20 …

Soarele se lungise deasupra satului. Berzele nu se dezlipeau de cuiburi, îşi ţineau aripile lipite de trup. Din când în când, câte o broască tulbura apa din fântână. Uliţa era pustie, nici o căruţă nu-ndrăznea să-i calce spinarea, atât era de cald. Toţi copiii se mutaseră pe malul pârâului Tutova, …

Venise vara. Mărul nostru, cel din spatele popicăriei de pe domeniul castelului Demarbé, era gata de cules. Cei care au trăit în Colonia fabricii de zahăr știu despre ce vorbesc. Toți ceilalți, pot să se uite în vreun ciob… Mărul nostru, al târlei de copii adică, făcea niște mere mici …

Eram clasa a doua când l-am primit şi l-am botezat Calu. Era un ciobănesc german şi semăna perfect cu câinele Pistruiatului, care i-a devenit, astfel, naş. Era primul meu câine. Avea două luni şi era lăbos şi urechiat ca orice alsacian de vârsta lui. Am crescut împreună, el mult mai …